Blog de kiki

Eutanasia

2010-11-20T13:13:00.002+02:00

Ar trebui aprobata. Si nu la cererea bolnavului, pentru ca bolnavul este uneori atat de bolnav incat sa nu mai stie nici asta.
Ar trebui ca atunci cand lucrurile nu mai pot merge decat in jos, doctorul sa isi exercite dreptul legal de a omori omul.

Da,da,da, doctorul poate gresi. Da, poate gresi. Dar ce rost are sa ii dai antibiotice si vitamine unui om ca sa mai traiasca intr-un chin din ce in ce mai mare maxim cateva luni? Ce rost are? Ce rost are sa ii faci asta unui om de 84 de ani pentru care este un chin maxim si sa il tii in fund. Si care nu poate singur nici sa stea in fund. Ce rost au toate astea? Ce rost are sa tii in viata un om plin de escare, pentru care fiecare zi de viata in plus inseamna o escara in plus si agravarea celor existente?

Ce rost are???

De ce mor din greseli tampite oameni tineri si sanatosi si in forta, iar unii batrani sunt condamnati sa traiasca asa? De ce?

.

2010-06-12T23:07:00.002+03:00

E atat de ciudat sa fie frati-miu a 10-a. Ba chiar a 11-a, ca a terminat a 10-a. Mi se pare ca e mic si trebuie protejat si nu are cum sa fie aproape major. Nu are cum. Apoi imi amintesc cum eram eu la varsta lui. Cum mi se pareau baietii de varsta lui cand eu eram de varsta lui....
Incredibil. Frati-miu e om mare, are scuter, are gagici, se imbata...

Ma intreb cum o sa fie cand copilul meu o sa fie om mare. Incredibil o sa fie, pun pariu.

Pentru Cristinuta

2010-05-24T23:03:00.003+03:00

Urmeaza un moment de cultura. Adica va voi scrie o poezie minunata. Cea mai sensibila poezie. E scrisa de bunicul meu din partea tatalui, iar titlul ei este titlul postului. Cititi, aprobati si lacrimati. Multumesc. :))

Fetita dulce si frumoasa,
Prezenta ta-i lumina-n casa,
Iar ochii tai, senini ca cerul,
Ascund din viata ta misterul.

Cu zambetul tau luminos,
Aduci in inimi cald prinos,
Si nu stiu care e misterul
Ca rasu-ti lumineaza cerul.

Ca esti frumoasa si cuminte
E greu sa le prinzi in cuvinte,
Esti bucurie pentru noi,
Esti soarele ce-alunga ploi.

Eu iti doresc, in viitor,
Sa n-ai in viata nici un nor,
Sa-ti fie calea luminoasa,
S-ai numai bucurii in casa.

Bunicul meu, pe langa ca mi-a scris poezia asta (pentru mine, ca in general a scris tone de poezii), imi tot repeta ca viata e minunata. Stiti, el n-a mai iesit din casa de 3 ani. Si de vreo 4-5 luni nu a mai iesit din dormitor. Si totusi e recunoscator pentru fiecare clipa. Si spune mereu ca viata e minunata. Asa cum e ea.
Si stiti care e sfatul pe care mi-l da cel mai des: "Fata mea, sa ai grija de tine! Dar sa ai grija de tine cu responsabilitate, caci daca tu nu ai grija de tine nimeni nu are."

23

2010-05-21T20:20:00.002+03:00

E bine la 23. E cel mai bine de pana acum. Anul asta m-am simtit iubita. Si fericita. Si apreciata.
Si fericita, hai sa ma repet. Ca am obtinut tot ce mi-am dorit pana acum. Si pentru ca viitorul suna cum vreau eu sa sune. Adica bine.

Blogul l-am redeschis in primul rand pentru ca altfel trebuia sa fac altul pentru facultate.
Si in al doilea rand pentru ca mi-a trecut depresia. Incerc sa cred ca totul are un scop in viata. Si ca din orice avem de invatat ceva. Deci sa invatam.

Daca tot sunt eu emo, poate reusesc sa va fac si pe voi :P

2010-03-28T22:23:00.007+03:00

Am vorbit cu bunica mea. Bunica mea care nu are Alzheimer. Dar are alte boli. Cam multe. Si in plus are grija de bunicul meu care are Alzheimer si face pe el.
Bunica mea mi-a zis ca e urata batranetea, ca si in tinerete te mai dor chestii, dar in tinerete te lupti si privesti altfel la ziua de maine. Ca in tinerete crezi ca iti mai poate aduce si altceva. Dar ca si acum, la batranete, spera ca daca vine vara si iese soarele se mai potolesc macar durerile de oase.
Ma gandeam in clipa...in clipele alea...e ceva mai mult decat mila. Mai mult decat durere ca iti vezi bunicii asa. Ma gandeam: "cum pot ei sa continue sa lupte?" De fapt cred ca e simplu. Bunica continua sa lupte pt ca nu vrea sa ni-l lase pe bunicul pe cap. Sunt convinsa ca la cateva luni dupa ce va muri el, va muri si ea. E ca o certitudine. Asta, bineinteles, daca nu moare de oboseala si extenuare inainte. I-a iesit la analize ca e pur si simplu nemancata. Subnutrita....

Bunica cealalta, alzheimerizata. E bunica care m-a crescut. Ii promiteam mereu ca din primul salariu o sa-i iau haine. Mergeam cu ea la coafor. Mergeam in parc. O iubeam nespus. Acum n-a mai ramas nimic din ea. Mi-e greu sa o vad pentru ca ma simt prost ca nu o pot iubi. Nu o pot mangaia. Nu pot intelege cum a putut ajunge asa. La inceputul bolii era pur si simplu rea. Din cauza bolii am aflat mai tarziu. Atunci m-am departat de ea si acum e ca o straina.
Sincer, oricat de urat si groaznic suna asta, ma gandesc mereu ca din cauza ei ai mei traiesc in stres, din cauza ei probabil ca multi ani de acum inainte ai mei nu vor mai avea un concediu ca lumea. De parca ar fi vina ei. Stiu ca nu e vina ei si totusi nu pot alunga gandurile astea. Cateodata nu pot intelege pur si simplu cum poate sa nu sufere dupa bunicul. Cum poti sa traiesti 56 de ani langa cineva si apoi sa uiti pur si simplu ca a existat. Cum o fi?
Bunicul alzheimerizat macar e docil si multumeste si apreciaza fiecare pahar cu apa. Si ne spune mereu ca viata e frumoasa asa cum e. Imi saruta mainele de cate ori ajung acolo, fara sa stie ca sunt nepoata lui, ci doar pt ca m-am dus la el.
Nu pot intelege cum tocmai bunica ce m-a crescut a ajuns rea si neajutorata. Probabil ca totusi isi da seama de neputinta ei de a-si aminti si asta o frustreaza si o inraieste...

Batranetea e cumplita. Alzheimerul e groaznic. Traiesc totusi cu gandul ca poate macar bolnavul e ok...macar unii. Macar cei ce nu sunt frustrati si rai...
Ma intreb care e mecanismul....care e mecanismul care te face sa zambesti cand stai in pat si faci pe tine si care e ala care te face sa fii rau cand copilul tau nu mai stie ce sa-ti faca, cand sotul tau era atat de bolnav si totusi avea atata rabdare cu tine....

Sper ca Alzheimerul sa dispara. Sper sa ii gaseasca cineva antidotul. Nu de alta, dar batranetea se pare ca poate fi destul de mizera si fara boala asta. Boala asta e prea mult..

Si acum, poate ca o imagine ma va ajuta sa imi pup bunica data viitoare cu mai multa convingere:

Vise

2010-03-25T22:46:00.003+02:00

Am mai spus ca eu am cele mai cretine vise. Cele mai. Visez numai chestii irationale teoretic.
Cam 2 vise au fost altfel.
Primul, dupa ce a murit nasa magda, o perioada am tot visat ca eram la ea in casa si mancam branza si beam cafea. Apoi, am visat-o spunandu-mi ca pleaca pe un alt taram, ca nu ne mai putem vedea, dar ca ma binecuvanteaza si imi doreste o viata minunata. De atunci nu am mai visat-o niciodata, desi as vrea. Erau genial de reale visele cu bautul cafelelor.
Apoi acum. L-am visat spunandu-mi sa-mi botez baiatul cu numele lui. Si eu i-am zis ca da, daca imi promite ca nu ii vor placea motoarele. Si el a ras si a plecat. Helau. Am nevoie de o continuare a visului. Ar fi de folos confirmarea aia cu "nu ii vor placea motoarele. nici macar bicicletele". Ok?

Spooky. Mai spooky e ca am realizat ca nu am mai vorbit de mai bine de 3 ani!!! Ultima data cand am vb mi-a zis ceea ce m-a facut sa fiu cu prietenul meu. De atunci nu l-am mai vazut pe mess niciodata. Si nici nu i-am simtit lipsa. Dar zau, acum ma intreb de ce dupa discutia aia m-a trecut pe invisible? Si de nu mi s-a facut dor de el pana acum?
La naiba.

Viata e scurta si ciudata si poate ca chiar ar trebui ca mereu sa ne gandim ca poate e ultima data cand vedem o persoana si avem posibilitatea sa...o apreciem.
Doar ca nu imi dau seama cum se face asta fara sa ajungi emo si cu venele taiate.

Dar sper sa descopar.

LE: eu vreau sa il visez pe bunicul. mi-e dor de el. si vreau sa il visez. si pe el nu il visez.

Eu cand o sa fiu mare o sa fiu judecator!

2010-03-22T20:32:00.002+02:00

In puii mei, ce usor judecam! Ce usor blamam! Sambata noaptea a murit un cunoscut in accident de motocicleta. Un cunoscut cu care nu stiu de ce nu am fost prietena niciodata, pentru ca el m-a ajutat mult candva si eu il respectam. Si il consideram un om foarte bun, ceea ce a fost.
Am aflat aseara si de cand am aflat nu ma pot gandi la altceva. Am ajuns azi la serviciu si nu radeam ca de obicei, nici nu zambeam. Desi altfel as fi avut o zi buna la serviciu. Am fost intrebata ce am si am zis. Am fost intrebata cum a murit si am zis!
Patru (4!!!!) persoane mi-au zis: "ah, da, am vazut stirea, am zis : "ce bine ca a murit inca un nebun inconstient cu motocicleta". Evident, m-am suparat. Evident, imi venea sa le mut dintii din gura. Evident, imi venea sa dau cu ei de pamant.
Si apoi m-am gandit ca si eu inainte ma gandeam ca astia care mor pe motor si-o cauta cu lumanarea. Nu as fi gandit niciodata ca e bine ca cineva moare, insa ma gandeam pur si simplu ca si-o cauta.
Totul s-a schimbat de cand frate-miu care are 16 ani are un scuter. Si de cand frati-miu viseaza motoare. Si viteza.
Si de cand stiu ca nimeni nu merita sa moara. Nimeni (ok, nu vorbim despre criminali si violatori aici,da?!?) Si de cand vad ca moartea nu alege. Ea vine cand i se scoala.
Poate v-ati fi gandit ca Mile Carpenisan "merita" sa moara din cauza unei grenade,nu? Nu a unui furuncul!

Deci in puii mei, oameni buni, cum dracu puteti sa va bucurati ca a murit un om pe care nu il cunoasteti? Stiti voi cum era omul ala? Stiti cat de mult ii placea sa ii ajute pe altii? Stiti ca era bun sau rau? Stiti in ce conditii a murit pe motocicleta aia?

Voi, cuvant_urat, nu meritati sa muriti cand treceti strada prin locuri nepermise? Sau chiar pe rosu? Voi nu meritati sa muriti cand fumati? Si cand stati in Bucurestiul asta poluat in loc sa mergeti pe un deal sa cresteti vaci si sa cultivatii morcovi eco? Voi nu meritati sa muriti mah?

Ca toti suntem fara de greseala. Si doar altii merita sa pateasca nenorociri. Ca ei nu isi apreciaza viata.

Ia hai sa ne gandim mai mult inainte de a spune chestii d'astea. Ca asa cum va spune Popa maine in discursul pe care l-am auzit un pic cam prea des in ultima vreme, numai Dumnezeu e fara de greseala.

Cat tu...sper ca la locul cu verdeata amintit de acelasi Popa au Cola si LM. Parca LM era...

Si totusi, cum puii mei sa te bucuri ca a murit? Motociclistii cel mult isi fac rau lor. Si-o cauta ei cu lumanarea. Zau ca nu am auzit pe nimeni sa fie calcat de motocicleta. So what the fuck? Cum sa urasti niste oameni? Pe motociclete le urasc si eu sincer. As lua acum un ciocan si zau de s-ar mai alege ceva de scuterul lui fratelo. Nimic nu ar mai ramane daca ar fi dupa mine. Dar cu motociclistii ce pana mea aveti? Ce va fac? Pai eu una sper sa va calce atunci cand traversati prin locuri neregulamentare.
Ba nu, sunt proasta. Nu vreau sa faca asta pt ca ar cadea si s-ar lovi si ei. Si, evident, nu ar merita asta.

Ce?

2010-03-13T21:06:00.002+02:00

...or vedea majoritatea femeilor la Brad Pitt si Leo DiCaprio?
Nu pot intelege! Intre astia cand aveau 25 de ani si Al Pacino acum eu l-as alege pe Al Pacino fara urme de indoiala.
Ca sa nu mai vorbim de George Clooney. George Clooney va fi sexi oricand. Sunt sigura de asta. Desi e trist cat de mult a imbatranit in ultimul timp, totusi tot bun ramane. Pe cand Pitt asta...ce o vedea Angelina la el? Angelina ar merge cu Clooney. :D
PAcino merge cu Barbara Streisand care e interesant fara sa fie bucata. Ca si el.

Gata, ma bucur ca am lamurit aceste aspecte. Pitt poa' sa se cupleze cu DiCaprio. I don't care.

Prietenie....

2010-03-05T14:45:00.002+02:00

...e atunci cand eu imi vad de treaba mea si tu imi ceri sa iti torn cola in pahar, actiune ce presupune sa las treaba mea, sa ma deplasez pana la cola, sa o torn in pahar, sa-ti duc paharul pe birou si apoi sa duc cola la loc.
Si eu, desi ma enervez si imi imaginez ca iti torn cola in cap, nu am chef sa iti zic cateva de dulce si sa ne certam, asa ca ma duc si fac ce m-ai pus sa fac, doar pentru ca nu am chef sa iti explic ca esti nesimtita.
Si apoi tu zici multumesc si eu iti zambesc. Si zambesc frumos si sincer.
Deci asta e prietenie. Adevarata.

2010-02-25T16:35:00.002+02:00

Vreau sa invat sa mint. Imi doresc foarte tare asta. Sa mint frumos. Sa mint in fata. Sa zambesc si sa pup atunci cand vreau sa omor pe cineva.
Sa am tact. Sa fiu diplomata.

Pare sa ajute asta in viata.

Wishlist

2010-02-24T17:22:00.004+02:00

Va rog frumos, de 1 martie, 8 martie, Paste (pica pe 4 aprilie, sa stiti) sau de ziua mea (asta e pe 20 mai), sa-mi luati si mie o pisica (pisica, nu motan) din rasa British Shorthair Blue. Sa fie BLUE. Si sa fie de maxim, maxim 3 luni. Preferabil o luna jumate-2. Il vreau pui. Mare va fi toata viata. Crescatorii recomanda sa il iei la 6 luni, dar daca veniti cu o pisica de 6 luni la mine o puteti tine voi.
Asa. Pretul in general e de 300 euro, daca are parinti campioni urca cam la 600. (dar nu imi trebuie parinti campioni. Totusi, daca vreti sa luati d'asta de 600 de euro ma gandeam ca o pot da la motan campion cand va fi mare si sa vand puii. Deci sa nu mi-o luati castrata de 600 de euro ca nu o sa apreciez prea tare, o sa va consider pur si simplu fraieri). D'asta ar fi bine sa va strangeti mai multi.

Acum voi o sa credeti ca eu va pun pe voi sa imi luati mata din zgarcenie. Gresit! Complet gresit! Nu e vorba de bani aici. Ca daca era vorba de bani va puneam sa imi luati laptop nou.
E vorba ca mi-e tare frica de faptul ca as putea sa nu ma inteleg cu pisica si sa ne facem zile amare reciproc. Si normal, e mult mai usor sa injuri pe altcineva decat sa te injuri pe tine insuti. Intotdeauna.
Daca o sa strice canapeaua o sa pot sa zic ca e vina alora care au adus-o si nu e a mea. O sa pot dormi noaptea cu constiinta impacata.
Deci va rog, luati-mi o pisica d'asta.
E tare draguta. Zauuuuu!!!

PS: Mie imi plac si alea Tabby si Cream la nebunie, insa alea nu se potrivesc cu covorul meu albastru inchis pe care se vede orice fel de scama deschisa la culoare.

Vise nene, vise

2010-02-19T16:34:00.002+02:00

Eu visez des. Si imi amintesc perfect ce visez. Uneori visez frumos. Alteori visez foarte porn. Alteori am vise total cretine si inexplicabile. Alteori visez urat.
Azi-noapte am visat urat. Am visat un catel groaznic de slab, care avea o gaura in el...o gaura care incepuse sa se inverzeasca. Si era lucioasa. Cam ca o carne foarte stricata, pe care din fericire nu imi amintesc prea bine unde am vazut-o in realitate. Sper ca la teve. Sau poate a fost doar intr-un alt vis de-al meu.
Eh si tot visul m-am chinuit sa il conving pe taica-miu sa il primeasca in casa. In vis nu ma mutasem inca. Sau poate ca da, dar eram smechera si nu vroiam sa aduc in casa mea un caine jegos si suspect de a fi cu un picior in groapa. Si imi era groaznic de mila de el.
Cum tata nu ma lasa sa il aduc argumentand ca ori catelandrul cel ranit, ori Spot (asta fiind unul din cainii mei) in mine se ducea o imensa lupta interioara. Ma gandeam ca Spot e mare si sanatos si ar rezista mai bine pe strada decat pricajitul asta. Dar totusi, Spot e Spot. Si Spot ar avea inima franta daca l-as parasi.
Intr-un final am inceput sa plang. Tata, ca orice barbat, nu suporta sa ma vada plangand. Asa ca a zis ca pot sa il aduc. L-am adus si l-am imbuibat cu lapte cald si biscuiti. Si apoi mi-am luat inima in dinti si i-am turnat pe rana apa oxigenata. (ca sa nu il usture, am gandit eu, inteleapta) si apoi...
Si apoi m-am trezit. Dar chestia e ca orice as face nu pot scapa de imaginea bubei cainelui din vis. Si am inima stransa de mila.
WTF?

Nici cand a murit tata in vis, nici cand mi-am mancat strabunica la priveghiul ei si nici cand un avion s-a prabusit cu mine in mare si eu m-am rupt in 2 si am murit de durere nu am fost atat de afectata.
Adica citesc mailuri, raspund la mailuri si vad buba. WTF?

Oare ce semnifica visele astea? Trebuie sa merg la un psiholog? Ce ar zice un psiholog de faptul ca ma bantuie un astfel de vis intreaga zi?
Darina, ai legatura!

Deci exista Dumnezeu.

2010-02-15T11:53:00.004+02:00

Stiam ca oricat ar fi ziua de proasta trebuie sa primesti o veste buna, care sa te faca sa razi cu pofta.
Muhahahahahahahahahahahahaha.
Click aici. Sa-i bata mah, ca merita. :D

Vreau sa fiu singurica (la work), bing-bang

2010-02-11T21:19:00.004+02:00

Jobul meu ideal stiu cum ar fi. Ar fi acolo unde as avea biroul meu. Nu masa mea, ci camera mea. Sau macar mai putini colegi. E incedibil cat de obositor si stresant mi se pare sa stau in aceeasi camera cu 85 de oameni. E incredibil cat de ok mi se pare jobul meu dimineata, in drum spre serviciu si cat de mult il urasc seara, in drum spre casa. Si nu e vina lui. Nu,nu,nu. Doar ca in fiecare secunda se aud zeci de murmuieli, iar eu stau intre 2 fete care isi urasc jobul. Deja pe la 12 am impresia ca il urasc si eu. Seara, intr-o zi plina, imi vine sa bat pe toata lumea. Si urasc tot, de la zapada, la loc, la colegi. Si locul si colegii sunt ok. Si ce fac, teoretic imi place.
Doar ca toata energia negativa a celor din jur si toate nemultumirile lor si tot pare sa fie absorbit de mine. Cateodata ajung la un asemenea grad d enervi incat nu mai suport nici castile cu muzica. Altadata sunt ciufuta cu cine nu trebuie. De cele mai multe ori imi doresc cu disperare sa am un sac de box.

Aud toata ziua cuvinte urate despre tot, incat seara ajung sa urasc lucruri pe care eu la baza le iubesc.

Ce naiba o fi de facut? Cu ce sa incerc? Sa-mi iau cactusi? Sa-mi iau cataroaie? Nu, o pisica nu pot sa-mi iau acolo, nu ma lasa corporatistii.

Vreau sa vad lume multumita si fericita pentru ca altfel ma simt nashpa chiar si in momentele in care eu sunt fericita. Ma simt parca nevinovata de nefericirea lor. Ceea ce stiu ca e o prostie, dar ce sa-i faci?

PS: ma curentez de toti si toate la birou. Nu pot sa deschid usa fara sa fac scantei vizibile, nu poate nimeni sa ma atinga fara sa tip. WTF?

Concluzie: cred ca totusi problema principala e ca suntem numai fete. E groaznic sa lucrezi numai intre fete (sau ma rog, cu un baiat la 10 fete, daca nu mai bine de atat). Daca o sa am vreodata firma mea sau o sa ma ocup de recrutare pt echipa mea o sa-mi iau doar baieti. Lumea baietilor pare sa fie atat de simpla... :D

Yap

2010-02-04T22:45:00.002+02:00

Breath, just Breath.

Probleme, gogule

2010-01-28T09:51:00.004+02:00

Daca vrei sa nu ne mai intelegem deloc, atunci baga-te in viata mea. Si intra asa, cu bocancii plini de noroi.
Ma intreb daca eu sunt prea capoasa, daca eu imi aleg gresit prietenii sau daca marea majoritate a lumii e nebuna. :D
Adica se spune ca atunci cand 3 (trei) persoane iti spun ca esti beat, trebuie sa te duci sa te culci. Dar daca tu stii ca nu esti beat atunci ce? Nu-i dai dracului pe toti, chiar daca e majoritari?

Si cand am patit d'astea cu prietenii mei de sex masculin am zis ca sunt gelosi si asta e. Dar gagicile sunt si ele geloase? That's cool!

Doar o intrebare

2010-01-20T10:09:00.003+02:00

Unde e incalzirea aia globala de care se tot vorbeste?
De ce nu ma prajesc acum la Soare?
M-am saturat de iarna asta si de zapada. Vreau soare arzator.
Vreau sa zac pe plaja, sa ma ard la soare pe un sezlong cu un mojito intr-o mana si cu cealalta mana sa ma joc in nisipul fierbinte.
Si cand mor de cald si simt ca nu mai rezist la soare sa intru in mare si sa inot. Si pestii sa ma gadile pe la picioare. Si sa nu prea fie lume in jur pe plaja si sa vad doar pescarusi si camp in jur. Daca chiar trebuie si trebuie as putea sa accept chiar si libelulele alea monstruos de mari, doar soare si liniste sa fie.
AMR cam 5 luni pana la asa ceva. Deci o eternitate.

La naiba, mai am o intrebare: "cum sa mergi pana in Thailanda si acolo sa nu iesi din hotel pe motiv ca e saracie in jur, iar hotelul are Spa? Si sa mai si spui ca nu ai facut masaj Thailandez." Pai la naiba, sunt sute de mega spauri si in Romania si banii de avion ar putea fi investiti astfel in alte sedinte la Spa. More Spa.
Voi nu ati face masaj thailandez daca ati merge in Thailanda?

Ce imi place

2010-01-18T19:58:00.003+02:00

Madlen a zis ca trebuie sa scriu un post despre ce imi place, iar cum mie imi place foarte tare de Madlen am sa ma supun.
Deci pentru inceput imi place de ea. Pe la 16 ani m-a descoperit ea pe un forum si mi-a zis ce minunata sunt si ca seman cu ea atunci cand ea era de varsta mea ceea ce a contat foarte mult atunci. Si eu o citeam de mult si o apreciam mult, dar nu prea indraznisem sa intru cu ea in vorba caci era prea misto ca sa aiba ce sa vorbeasca cu mine de la 16 ani. Deci s-ar spune ca ne stim de 6 ani si acum imi dau seama ca ar fi momentul sa o invit la o cafea.
Asa ajungem la alt lucru care imi place. Ai zice ca imi place cafeaua, dar nu ai avea neaparat dreptate. Nu imi place cafeaua in sine foarte tare ci doar mor dupa cafeaua din diminetile de weekend bauta atunci cand imi "inght galbenusul" la 1 ziua si dupa cafeaua bauta in cafenele cochete.
Mai mult decat orice totusi imi place sa rad. De asta rad mult si cu lacrimi.
Imi place viata mea actuala enorm. Imi place apartamentul asta mai mult decat ar trebui. Rational imi dau seama ca nu am de ce sa il iubesc atat si sa imi fac atatea griji ca nu e al meu, dar sentimental il iubesc din prima clipa cand am vazut prima poza cu el pe net si cand mi-a rupt inima ca nu mi-l permiteam. Asta, nu alea super smechere pe care le-am mai vazut la preturi de 2 ori mai mari.
Apartamentul asta si jobul sunt dovada clara ca dorintele se implinesc. :)
Imi place sa adorm cu zambetul pe buze si cu el aproape.
Imi plac florile la nebunie. Mai ales alea galbene. Orice floare sa fie mai putin garoafe rosii. Alea sunt pentru altceva, pentru Bellu mai exact.
Imi place marea si imi plac drumurile cu masina lungi (dar nu imi place sa conduc eu).
Imi plac drumurile de munte cu serpentine atunci cand conduce cineva in care am incredere (deci nu eu :))) )
Imi plac cartile bune si filmele bune.
Imi plac si comediile si revistele glossy acompaniate de niste bautura dezinfectanta.
Imi place cum simt ca mi se "umfla" inima atunci cand el imi zambeste. Oricat de nervoasa sau suparata sau plictisita as fi in acel moment.
Imi place cand mi se spune adevarul.
Imi place cand langa mine sunt oameni fericiti.
Imi plac nebuniile ametitoare daca am un punct fix de care sa ma sprijin daca ametesc atat de tare incat sa fiu pe punctul de a cadea.
Imi plac multe lucruri, mult prea munte ca sa cuprind macar a 25% parte din lucrurile care m-ar putea face fericita la un moment dat.

Deci sa ne rezumam la : imi place viata mea. :D

Nu-mi plac

2010-01-14T22:45:00.003+02:00

Prietenii mei indieni (btw, in februarie vin 40!!!!!!!!!!!) nu au fost astazi la munca (acolo, la ei in India, caci deocamdata am scapat de ei) pt ca....pt ca....atentie!!! Soarele a intrat in Capricorn. Auzind de asta am intrebat si eu ce ar trebui sa facem astazi. Ce daca Soarele a intrat in Capricorn? What we should do? (in afara de a munci de 2 ori mai mult, ca sa acoperim si ce aveau ei de facut, dragutii) Mi s-a spus ca astazi tre' sa visam frumos, sa ne gandim cum am vrea sa fie viata noastra pt ca visele se vor materializa. Si mi s-a subliniat sa nu fiu negativista azi! La naiba! Eu o sa spun exact ce nu imi place. Prietenul meu indian mi-a zis ca ar trebui sa ma gandesc mereu la ce imi place si nu la ce nu-mi place, insa sunt prea multe chestii are imi plac asa ca e mai usor sa scriu ce nu imi place.
Deci:
- urasc sa astept. Nu-mi place si basta. Nu-mi place niciun fel de asteptare si tragere de timp. Nu-mi place sa mi se spuna ca voi primi o surpriza peste x timp. That sucks. O primesc acum sau nu. Nu imi place nici preludiul din cauza asta. Ma...plictiseste. Singurul preludiu acceptat e un masaj bun. Pentru ca e o incantare. In rest n-am rabdare. Nu as vrea sa stiu nici ca o sa mor peste x timp, x fiind definit. Daca as stii asta cu siguranta, cred ca m-as sinucide (hihihi, noroc ca mai niciodata nu poti fi 100% sigur de asta).
- nu-mi plac nici vrajelile ieftine. daca vrei x lucru spune si ti-l dau. daca nu vrei spune si nu il dau. nu vreau sa fiu pupata in fund pentru nimic.
- nu-mi plac ipocritii.
- urasc minciunile. am fost mintita prea des si am pierdut prea mult din cauza asta. as ierta orice, mai putin o minciuna. jur, orice. numai nu asta. Bine, vb de minciuni mari. pe alea mici le iert pentru ca altfel as trai singura. si nu-mi place nici singuratatea. dar si pe alea mici le urasc si, involuntar, le tin minte. am ajuns atat de rau sa urasc minciuna in cat as prefera sa stiu si daca as fi inselata. pentru ca nu as vrea sa fiu ultima fraiera care afla asta. :D
- nu-mi plac barbatii care se pisicesc. si care sunt slabi. si care sunt prosti. ma uitam azi la unul care ar trebui sa fie idolul gagicilor. e frumos si bogat si pe o pozitie importanta. si totusi e atat de prost. tot atunci ma gandeam ca daca o gagica mega buna ajunge pe un post important se zice ca a supt pula. el ce o fi facut? si de ce nu are stralucirea aia pe care ti-o dau pozitia si corpul perfect? ah, pentru ca e prost. da..
- nu-mi plac prietenele care vor ca prietenele lor sa fie exact ca ele.
- nu-mi plac prietenele care te judeca. scopul prietenelor nu e asta, zau.
- la polul opus nu-mi plac nici prietenele care dupa ce ca ti-au gresit cam cat de rau se poate gresi in viata catre o super-best-friend, dupa 3 ani nu-ti mai raspund la telefon. e o senzatie la fel de nasoala de parca te-ar fi lasat iubitul care sperai ca nu o sa e lase niciodata. ba chiar mai nasoala, pentru ca nu ti-ai fi inchipuit niciodata ca prietenia aia se va sfarsii. Inca ma mai intreb daca va aparea cartea aia....daca nu va aparea, poate o sa o scriu eu. pentru mine. :D

In rest imi place tot. Dar tot. Bine, mai putin alcoalele dulci. Si berea cu lamaie.
Vodka Gorbatschow ruleaza fin insa.

Edward Michael Grylls

2010-01-11T20:19:00.004+02:00

Adica nenea de pe Discovery care se pierde prin toate locurile neprietenoase ale lumii.
Adica el:

Trebuie sa il stiti de la "Man vs. wild".
E frumos, sexi si descurcaret. Si sunt sigura ca el castiga o groooaza de bani filmand blestematia aia de emisiune.

Cu toate acestea mereu ma intreb un singur lucru: o avea el o iubita? Cum o fi sa-l pupi dupa ce te uiti la emisiunile lui si vezi ce i-a trecut prin gura?

Oare ajuta la ceva faptul ca e sexi sau de cate ori incepi sa te infierbanti pe langa el iti amintesti de emisiunea aia in care a baut apa din stomacul unei camile moarte?

2010-01-11T00:37:00.007+02:00

Ai avut dreptate. Now what?

Mos Craciun

2009-12-26T22:02:00.002+02:00

Eu aveam 9 ani cand mama, vazand ca eu chiar cred in Mos Craciun, m-a luat de-o parte si mi-a zis "Fa...ptura minunata, Mosul nu exista". M-am blocat. Imi venea sa plang. Atunci, cu vocea tremuranda am intrebat-o "nici macar Iepurasul?" Ea, exasperata: "Noooormal ca nuuuuu!!!!!" Am bocit de-a binelea. Nu exista toti astia. Timp de 9 ani fusesem mintita. 9 ani se chinuisera sa fabrice "minuni" care sa ma asigure de existenta mosului, ca apoi sa-mi spuna ca totul a fost doar o farsa. Normal ca am plans!!!
Au urmat 2, 3 ani in care ma durea in cot de Craciun si de Paste. Asa, bravo, daca nu exista Mosul si Iepurasul eu n-am nevoie de cadourile voastre. Si nici de sarmale. Desi cozonacii facuti de tata erau divini. De ei parca nu ma puteam desparti.
Apoi...m-am gandit. Totusi daca exista Mosul? OK, cadourile sunt d ela parinti, dar poate ca Mosul indeplineste dorintele pe care nu le poate indeplini Master Card. Asa ca m-am pus pe pus dorinte pentru Mosul.
Stiti ceva? MEREU s-au indeplinit. An de an. Niciodata nu a "uitat" de dorinta mea. Si ea in niciun an nu a fost generala. Mi-am dorit chestii anume, chestii ce de cele mai multe ori pareau imposibile si acele chestii s-au indeplinit. Like magic!
Nu pot explica chestia asta si nici nu vreau pentru ca e frumoasa si pentru ca functioneaza. :) Nu functioneaza cand imi doresc chestii pentru altii, functioneaza pentru mine. Mereu.
De aceea, cand o sa am baiatul ala pe care o sa-l fac candva, o sa-i spun ca de Craciun se ofera cadouri celor dragi si ca tot de Craciun, Mos Craciun iti indeplineste miraculos cate o dorinta daca tu crezi in el cu adevarat. Pentru ca el exista,zau! :)

Pentru Momo

2009-12-20T20:51:00.002+02:00

Helau-helau, ce faci tu acolo? Vroiam sa-ti spun ca eu sunt bine. Foarte bine. Stii ca ii scrisesem lui Mos Craciun ca vreau sa ma mut? M-am mutat. Nu iti spusesem tie ca eu caut asta. Vroiam sa-ti spun cand o gasesc. Apoi am gasit-o, dar am fost cam ocupata. Stii...cumva imi era greu sa iti spun, nu stiu de ce. Luni si marti am avut liber, luni nu mai tin minte ce am facut. Ah...am cautat un cadou si apoi am vazut casa. Atunci a fost semnat contractul. Marti iar m-am tot invartit. M-am dus la mamama pt ca ma gandeam ca altfel nu mai ajung la ea pana de Craciun si cine stie ce se poate intampla...seara am vrut sa te sun...dar n-am facut-o. Asa a fost pana joi. Joi tu ai aflat ca ma mut de la mama si mi-ai dat chestiile alea. Am spus ca seara vin la tine. Cand am ajuns erai deja plecat. Ei incercau sa te tina, dar eu stiam inca din metrou ca vei pleca, presimteam ca nu o sa te mai prind. Nu o sa continuu sa mint spunand ca in seara aia as fi venit la tine. Vroiam, dar era ziua lui Costin asa ca as fi mers la el. Dar sunt sigura ca tu intelegi. Stii ca te iubesc.
Sper ca esti ok acolo, am auzit ca i-ai zis lui Mihai ca te distrezi cu prietenii tai.
Saluta-i pe toti, in special pe Nasa Magda. Si pe tanti Coca.
O sa ne gandim la voi de Craciun si nu numai. :)
Sa aveti grija de noi de acolo de sus, in special de mama. Eu sunt bine, sper ca vezi ce casa frumoasa am. Te pup. :)

Oare

2009-12-17T22:13:00.002+02:00

As vrea sa pot sa iau decizii pentru cei pe care ii iubesc. As vrea sa le pot influenta macar deciziile. As vrea sa le fie bine. As vrea sa ma asculte.
Oare de ce isi complica oamenii vietile?
Oare de ce se chinuie?
Oare de ce isi propun sa salveze lumea si astfel sfarsesc prin a fi nefericiti?
Cum as putea sa le arat ca fericirea e totusi aproape?
.
.
.
.
.
.
.
.
Sau poate ar trebui sa ii las in pace? Poate ca aia e fericirea lor?
Poate ca eu facandu-mi probleme pt ei nu sunt decat unul dintre ei?

Radioul lui Mos Craciun

2009-12-04T15:37:00.002+02:00

Imi place atat de tare incat simt nevoia sa le fac reclama. :P
Magic FM da in perioada asta doar muzica de Craciun.
Ma incanta super-super tare, atat de tare incat dansez in timp ce fac cele mai naspa rapoarte din luna. :)))

Bla-bla-bla

2009-11-27T10:46:00.003+02:00

Doamne cat de greu trece ziua de azi. E 10:46 si mi se pare ca sunt aici de o vesnicie si jumatate. De obicei nici nu ma prind cand se face 12 jumate si trage lumea de mine sa mergem la masa. De obicei, mi se pare ca intre cafeaua de la 9 si masa de la 12:30 trec vreo 3 clipituri de ochi.
Dar azi nu. Azi am baut cafeaua, am barfit, am citit blogurile, am raspuns la 3 mailuri, m-am certat cu indianul si e doar 10:46. La naiba.
Partea cea mai proasta e ca nu am nici inspiratie. Deloc.
As fi vrut sa scriu despre jegul din spatele firmei=jegul din fata unor blocuri din Pipera. M-am ridicat de pe scaun, m-am deplasat pana la geam si am facut poza. Smart. Extrem de smart. Pentru ca n-am cablul la mine, asa ca nu am cum sa va pun poza.
Dar sunt munti de gunoaie fix in fata blocurilor. Care blocuri nu prea au nici geamuri. Groaznic. Nu-i inteleg cum pot sta asa. In proportie de 75% gunoiul e format din pet-uri goale, deci desteptii aia beau o cola si pe urma arunca sticla pe geam. Gizas. O sa le ajunga muntele de gunoi pana la etajul....stati sa ma duc pana la geam sa numar sa vad cate etaje are blocul. Deci 6. Pana la etajul 6 vor ajunge gunoaiele. Minunat. Nesimtirea e imensa.
Parca vad ca daca te duci sa ii intrebi de ce stau in jegul ala vor raspunde ca pentru ca nimeni nu face curat. Ca e o tara de cacat, in care guvernantii fura. Ca Ontanu si Oprescu si Basescu vor doar sa fure, nu vor sa le faca lor curat. Si sa le puna si niste geamuri. Si eventual sa le plateasca niste menajere.
Da, ii sugerez domnului primar ca la viitoarea campanie sa promita menajere pentru fiecare casa in loc de autostrazi suspendate.

In rest sunt mega suparata ca nu ma cheama Andreea. O colega cu numele asta va primi luni un cadou pe care il vreau EU!

Bineee...gata, se facu si ora 11. Inca 5 ore si plec la munteeeee. Nice,nice,nice.

Sunt o desfranata

2009-11-23T14:43:00.006+02:00

Stiam eu ca unele relatii e bine sa ramana virtuale.
Aveam un coleg in India. Vorbeam pe messul intern cam 2 ore pe zi. Mult. Despre toate. Mi se parea un om deschis si cu simtul umorului.
Cand am aflat ca va veni in Romania m-am bucurat mult. A venit si vorbeam pe la birou, imi povestea cum e in India si radeam de tot felul de prostii. Toate bune si frumoase. Pana sambata, cand am zis sa invit omul in club. Sa danseze si el cu noi, sa ne simtem bine.
Mare greseala, nene! Acu' ma crede curva. Cica el n-a mai vazut fete serioase cum credea ca suntem eu si inca o colega care sa poarte fuste scurte si respectiv decolteu adanc. Si sa se frece de parteneri in public. Si sa stea in locuri care se fumeaza si se bea. Si se danseaza pe mese. Pfff.
Acu...era un club care nici nu detinea animatoare. Nu tu animatoare, nu tu fite. Majoritatea fetelor erau in blugi si tricouri. Eu in fusta, dar nici macar nu era asa scurta cum o face el sa para.
Azi n-a mai vrut sa manance cu mine si cu colega cu decolteul si se uita urat si dezaprobator la noi.
ca noi paream altfel decat restul europenilor care se gandesc doar la bani si la sex. Dar se pare ca nu sunt.
Ca doar pe langa ca m-am frecat de prietenul meu pe ritmul diverselor melodii, am mai si vorbit cu doi prieteni, iar el, prietenul, a dansat cu inca o prietena. Desfrau! Orgie!

PS: oare e cazul sa ii spun ca eu am de gand sa port bluza de la costumul indian pe care mi l-a oferit cadou pe post de rochie?

LE: Astazi, miercuri, 25 noiembrie, ne-a adus ciocolata si ceai si si-a cerut scuze.

si mai LE: Acum vorbeste la telefon si plange in hohote. La naiba, cum sa te mai porti cu indienii astia? Cam sensibilosi, zau asa.

Tadadadaaaaam!

2009-11-20T14:16:00.002+02:00

Te-a parasit porcul ala? Te-a parasit panarama aia?
Don't worry, be happy!!!
Nu poti? Zici ca ti-a sfaramat inima? Te doare fizic, nu-i asa?
Nicio problema. Chiar nici una.
Zici ca nu mai ai aer si durerea te apasa? Crezi ca durerea trebuie sa dureze o perioada? Una cam lunga?
Offf, greu ma mai inteleg cu tine! Durerea dureaza pana ajungi la doctor, asa ca fugi repede.

Crezi ca fac misto? Pai uite aici . O spun oamenii de stiinta, mah!

I have a dream.

2009-10-28T23:42:00.006+02:00

Sa ajung in Mauritius.

Asta ca sa existe documentul care sa ateste faptul ca dreams come true. Ca sa nu fiu extrem de nashpa, o sa lungesc putin lista de vise: Mauritius, India, Tibet. Oricare din ele e bine. Daca pana mor o sa le vizitez pe toate, va fi si mai bine. Pai nu?

Ar fi si China ok, dar parca la distanta mai mare de astea. Dar merge. In speranta ca eu voi gasi chiar si in China mancare chinezeasca la fel ca in Romania. Ca umbla vorba prin targ ca ei ar avea o mancare cu mult mai proasta decat ceea ce mancam noi la restaurantele chinezesti. Ceea ce intr-un fel e plauzibil, avand in vedere ca nu prea vezi chinez gras, iar la noi cred ca ori mananci la mc zilnic, ori mananci chinezesc, e cam la fel.

!

2009-10-27T20:26:00.002+02:00

He he, daca ne-am da noi seama cate greutati ne atragem in viata noastra dorindu-ne sa fim eroi...
Ma uitam asa in jurul meu, la oameni pe care ii cunosc bine si stiu ce gandesc ei. Si ma sperie cand fac comparatie intre ce stiu ca e in sufletul lor si ce mai spun ei (cand sunt vulnerabili) si declaratiile lor.
Daca stau sa ma gandesc bine, chiar si eu mai cad in capcana asta cateodata.
Ne dam mari si tari, uitand ca ceilalti chiar iau de bune cuvintele noastre. Si se poarta cu noi asa cum declaram noi ca vrem sa fim tratati.
Si apoi? Apoi noi ne simtim si mai dezamagiti, si mai neintelesi, ne simtim orgoliul si mai ranit si de aceea sarim cu declaratii si mai pompoase, care chipurile i-ar putea face pe cei din jur sa ne aprecieze mai mult.

Eu nu cred ca suntem ceea ce gandim. Noi suntem ceea ce spunem ca suntem. Si ceilalti ne vor trata mereu, fix dupa declaratiile noastre.

Decizii, decizii...

2009-10-26T21:56:00.003+02:00

Din ciclul: iubesc poluarea si chestiile nesanatoase, acum ma gandesc daca sa torn un copil sau sa ma obisnuiesc cu floconii din ochi.
Hard, hard, hard!

Ne cam place stresul

2009-10-19T23:08:00.004+03:00

Imi plac oamenii astia. Zau ca imi plac. Nu cred ca ai cum sa le citesti peripetiile, noua viata si sa nu te minunezi. Sa nu te faca sa te intrebi "cum ar fi daca?".

Eu una m-am intrebat. Raspunsul e ca eu nu as rezista. Eu aproape ca am facut atac de panica astazi pentru ca nu imi mergea netul pe mobil. Si la serviciu am tot restrictionat. Saptamana trecuta mergeau macar blogurile, acum nici alea. Hotnews inca supravietuieste, dar daca il voi mai citi eu cu atata nesat in lipsa de alta legatura www., clar il vor bana si pe ala. :P
Deci eu nu ma vad traind acolo.
Mie imi place aici in oras, cu toate la indemana. Bineinteles, te-ai astepta ca pana la varsta asta sa-mi fi dat seama ca poluarea nu e atat de buna cum mi se pare mie. Si nici zgomotul. Si ca poate ar fi dragut ca sambata in loc sa te imbuibi cu cocktailuri respirand fumul de tigara al altora, ai bea un cocktail de fructe naturale pe malul marii.
Poate ar fi dragut. Dar tot mi-ar lipsi agitatia, cred eu. Si in plus, nu-mi place sa stau acasa. Nu-mi place sa gatesc, nu-mi place sa gradinaresc, nu-mi place sa spal. Deci nu imi dau seama la ec i-as putea ajuta pe oamenii aia.
Cred ca nu prea m-as potrivi intr-o astfel de comunitate, decat ddaca ma fac doctorita satului (de contabila nu cred ca au nevoie) si imi dau voie sa le poluez atmosfera cu o masina cu care sa ma duc eu periodic sa trag o gura de poluare si viata agitata.
Sau staai, poate ca mi-ar da o masina eco. Ar fi dragut.

Ipotetic, ar fi minunat. Uitati-va la pozele alea din Piracanga si imaginati-va cum ar fi sa te trezesti in fiecare dimineata acolo. Cred ca foarte frumos. Toti ii invidiem,nu?

Dar oare cum o fi sa renunti la tot ce a fost viata ta si sa duci o viata atat de eco? O fi usor? Nu cred. Mie nu mi-ar fi deloc usor.

Si daca stai sa te gandesti, pentru asta nu ar trebui sa pleci in Piracanga.
Ai putea sa pleci in Ardeal. Intr-un satuc uitat de lume, unde cu banii luati de pe ce vinzi din Bucuresti ai putea sa traiesti linistit, tu si natura, toata viata. Fara stres. Fara poluare. Fara mizerie. Fara oamenii pe care ii blamam zi de zi ca ne strica societatea si astfel ne amaresc viata. Asa e,nu? Oricine ar putea face asta.
Si totusi...pare atat, atat de infricosator. Va dati seama ca multi se tem enorm de ceea ce ei cred ca isi doresc?
Stiu o groaza de lume care URASTE din sufletul Bucurestiul si totusi daca le spui sa se intoarca in orasele mici si civilizate de unde ei spun ca vin se innegureaza si se stramba ingroziti de gandul asta. Oare de ce?

Eu macar iubesc orasul asta, la care unii spun ca am facut eu alergie. Eu nu-i cred. Si ca atare, alergia incepe sa treaca. :)

For my beloved B.

2009-10-04T02:08:00.003+03:00

Locurile or avea inima? Unii spun ca da.
Bineinteles ca nu credeam asta pana cand am observat ca ori de cate ori vrem sa mergem acolo ploua.
Acu' ma gandesc ca locul s-a prins ca eu nu-l vreau, asa ca nu ma vrea nici el.
Oki-doki, honey place. Uite cum sta treaba. N-am nicio chestie personala cu tine. Doar ca esti departe. Deci am stabilit deja ca eu nu te vreau si nici tu nu ma vrei.
Acu' poti sa vrei pe altcineva? Zau asa.
Vara mea fu peste asteptari. Minunata. Doar ca pentru toamna asta aveam si eu o asteptare mare. Si importanta. Si mi-ar placea sa se implineasca, zau. Deja m-am invatat sa fiu asa, alintata de soarta si mi-ar placea sa raman la fel si in continuare. :D
Si vezi tu, dear place, pana nu gasesti tu pe cineva cu care sa te iubesti, asteptarea mea nu se va implini. Asa ca hai sa ne despartim noi frumos si amiabil si sa mearga fiecare pe drumul lui. Fericit.
Stii tu, intr-o relatie nu e bine sa ramai daca nu te mai satisface. Iti place tie sa stai singur si sa te simti nedorit? Nu? Pai hai sa facem cum zic eu.
Ca eu in calitate de fiinta rationala sunt mai desteapta decat tine. Of, la naiba, nu te simtii jignit. Doar fa ce-ti spun si o sa fie bine. :D

!!!

2009-10-01T23:11:00.002+03:00

Nu-i asa ca asta e minunat? Nu-i asa,nu-i asa? MINUNAT. :D

Multumesc

2009-09-30T22:44:00.003+03:00

In ultima vreme imi era extrem de dor de liceu. Mega dor. Sambata m-as fi simtit de exemplu PERFECT daca nu m-ar fi durut inima de dor. Has fi dat (aproape) orice sa mai fim noi 4 cum eram atunci. Evident ca nu mai suntem si ca am evoluat fiecare in alta directie. Nu inteleg inca de ce nu putem fi macar amici. Stiam TOT unii despre altii. Ne imaginam ca la 20 de ani vom sta toti intr-un apartament. Ne imaginam ca ai nostri copii vor creste impreuna. Mi-e sincer inca pur si simplu imposibil de inteles cum am ajuns ca la 20 de ani sa nu mai vorbim. Sa nu mai avem ce sa vorbim. Inca sper ca de fapt nu am putut trece peste greselile copilaresti pe care le-am facut unii fata de ceilalti, dar ca va veni o vreme in care va fi tot exact ca inainte. Poate. Sau poate nu. Sambata noaptea, pe la 2, dansam si vroiam sa trimit 3 mesaje cu "mi-e dor de tine. as vrea sa te bucuri cu mine, de fericirea mea." Nu am facut-o. Bausem doar bere si nu eram atat de beata. Iar eu cateodata sunt cu adevarat sincera doar cand sunt beata. (da, se mai intampla si asta, chiar daca circula zvonul ca oricat as bea nu ma imbat). Aia 3 stiu adevarul. :)))

Luni am dat totusi de singurul om care nu s-a schimbat deloc, de cand eram eu a 9-a si pana acum. Chiar cred ca e singurul. Nu s-a insurat, nu s-a maturizat, nu si-a luat moaca de om preocupat, chiar daca poarta camasa in fiecare zi. :D Ma face sa ma simt si eu de clasa a 9-a, parca am fi si acum in wc.

Acum as putea sa deschid un poll cu : "ce facea kiki in clasa a 9-a in wc-ul liceului".

Pun pariu ca v-ati ingramadi sa spuneti ca fumam. Gresit. In clasa a 9-a nu am fumat. Hai sa va ajut. In a 9-a, in wc-ul liceului, radeam cu lacrimi pauza de pauza si cateodata si in ore si ma credeam cea mai tare din parcare si evident nemuritoare.
Uitasem in ultima vreme de sentimentele astea. Uitasem ca sunt tanara,domne. Daca nu acum, atunci cand sa te mai simti atotputernic si nemuritor? Huh? Cand? Sper ca oricand iti amintesti ca asa trebuie sa te simti. :)

Petitie

2009-09-15T21:39:00.004+03:00

Unui prieten de-al meu ce trebuia sa se insoare la anul i-a spus logodnica lui ca inainte de asta trebuie sa stie ceva: ca ea l-a inselat.
Pana acum (deci in primele 24 de ore dupa destainuire) el nu o poate ierta si zice ca nu va mai fi nici nunta,nici relatie nici nimic.
Eu am stat toata ziua sa ma gandesc la asta, chiar si involuntar. La inceput am zis "ce femeie nebuna, de ce oare nu si-a tinut gura macar"? Adica nici macar nu l-a inselat acum, de curand, ce trebuia sa mai reinvie trecutul? El era fericit pana ieri. O vedea ca pe femeia perfecta si evident cuminte si fidea. Acum nu mai poate sa o vada in fata ochilor.

Dar pana la urma eu am ajuns la concluzia ca gestul fetei e frumos. Si ar trebui iertat.
Toti zicem ca vrem de la persoana iubita doar adevarul. Ca vrem sa nu existe minciuni. Ca vrem ca el/ea sa ne fie intai cel mai bun prieten. Pai atunci nu ar trebui sa intelegem si sa apreciem astfel de destainuiri? Poate ca faptul ca i-a spus e cel mai bun exemplu ca fata asta chiar e cuminte si fidela. Ea nu mai putea trai cu secretul asta.

So? Voi ce ziceti? Votati pro sau contra fetei? Sa fie ea iertata? Daca veti comenta de bine, comenturile se vor duce la el. Daca nu, ii lasam sa se descurce singuri. Da? :)))

Frici

2009-09-09T23:25:00.003+03:00

Eu in general nu sunt foarte fricoasa. Dar sunt fricoasa. Nu o sa ma apuc totusi sa vorbesc despre toate fricile mele, pentru ca eu lucrez cu mine si ma gandesc ca intr-o zi o sa scap de ele. Cred ca e misto sa traiesti fara frici. Dar pana atunci mai e de munca, dupa cum spuneam.
Ca un mic exemplu, o sa va povestesc despre frica mea de caini. Mi-e frica de ei. Cand eram mica m-am aruncat in fata unei masini din cauza unui pechinez. Si eram cu bunica de mana. Pur si simplu i-am dat drumul si am sarit in fata masinii.
Pe urma am incercat sa gandesc si incerc mereu sa ajung la concluzia ca un caine nu iti poate face mare lucru. Bineinteles, exista japonezul ala care a murit pt ca un caine i-a sectionat o aorta, dar e atat de cunoscut cazul tocmai pentru ca e izolat.
Anyway. Intre timp mi-am luat si doi caini. Maidanezi.
Asa deci sunt posesoare de caini, caini pe care ii iubesc. Imi plac si restul cainilor, in general sunt fapturi iubitoare si inteligente.
In general, adica pana se lasa seara.
Nu inteleg cum toate hoardele de maidanezi pot parea atat de blande si dornice de afectiune in timpul zilei, pentru ca la lasarea serii sa se transforme in niste lupi turbati.
Am trei caini pe strada pe care cu toata dragostea sus amintita ii doresc la hingheri. Din cauza lor mi-e frica sa vin pe jos acasa.
Azi eram fara masina. Si se facuse tarziu, dar nu atat de tarziu incat sa nu circule metroul. Iar eu eram langa o gura de metrou si trebuia sa ajung la alta. Cu taxiul ar fi costat cam mult avand in vedere ca eu aveam nevoie de el efectiv doar 3 m, la mine pe strada. Zic: okey, mergi cu metroul. Nu plimbi masina, metrou scrie pe tine. Si am mers. Am iesit din metrou si ma asteptau 6 caini. Care m-au latrat. Dar am trecut intr-un final. Am ajuns la coltul strazii mele si erau cei 3 prieteni mancatori de tibii. Am ocolit 10 minute ca sa pot ajunge acasa doar latrata.
Ei? Cum vine treaba asta? E corect? Ce sa le fac? Ziua ne intelegem!!!

Cica tre' sa ii bat. Cum as putea? In primul rand ca eu nu bat animale. In al doilea rand, ei sunt 3 caini mari. In putere. Eu una. Cum sa-i bat? Am fata de Bruce Lee?
Cum sa ma inteleg eu cu ei? tiu ca tre' sa le vorbesti. Din cauza asta amigdalele mele sunt cat doua prune. Vorbesc mereu cu ei, dar se pare ca nu vorbim aceiasi limba.
Iar atunci cand chem hingherii se gaasesc niste mari iubitori de animale care sa-i ascunda fix pana pleaca ei. Deci ce e de facut?

Yo, ma' blog!

2009-09-04T00:19:00.002+03:00

Deci de duminica incoace sunt insomniaca. Adica la ora 1 noaptea ma simt extra fresh si nu pot sa adorm. Sau in alte zile am adormit la 11 si m-am trezit la 2. Noaptea. Nasol moment. In liceu ma culcam constant la ora 4. Nici nu incercam sa ma culc pana atunci. Dar in liceu eram nebuna. Mi-am distrus organismul atunci. Mancam des la mc, beam 2l pe zi de cola, ma culcam la 4 noaptea, fumam. Cred ca asa au inceput toate. Probabil ca si mancarimea de acum tot de la perioada aia mi se trage. Clar lucru.

Acu' o sa citeasca frati-miu asta si o sa spuna ca si eu eram la fel ca el. Pai...mno, d'asta stiu ca nu e bine. :cuminte:
Si nu eram chiar ca el pt ca eu nu aveam libertatea pe care o are el. In principiu pentru ca nu aveam coaie. Si la propriu si la figurat. Nu am suportat niciodata sa ii vad pe ai mei suparati pe mine. Iar cand se certau pentru mine faceam bube.
Da...nu stiu ce fel de copil defect am fost eu, dar mereu mi-am dorit sa nu ii mai zica mama tatei ca ea ne iubeste mai mult pe noi decat pe el. Mi se parea groaznic. Preferam si mi se parea natural sa spuna ca il iubeste pe el mai mult.
Cred ca natural era sa ne iubeasca incomensurabil de mult pe toti 3, dar asta e ceva ce nu o sa aud niciodata. Ea zice ca o sa inteleg asta cand o sa am un copil. Eu sper sincer sa nu.

-------------

Ma intreb daca o sa mai dorm bine pana se va implini Visul. Sper totusi ca se va implini curand. Deci ma fac praf in momentul ala. Nu chiar ca atunci in a 10-a. Cand am vrut sa vad cum e sa te faci praf si pe urma vreo luna nu puteam sa simt miros de alcool sau tigara. Dar totusi ma voi face praf. Sau poate nu, ca deja am baut juma' de sticla de visinata si nici macar nu mi-e somn. Nu-mi dau seama daca alte efecte exista, o sa descopar dimineata. :)

------------

Vreau ca Ralu sa fie bine. Ralu, daca citesti, sa stii ca ma gandesc mereu la tine.
Nu inteleg de ce unele femei isi pot dori atat de mult un copil si sa nu il aiba, iar altele sa faca zeci de avorturi. E greu si sa accepti, d'apai sa intelegi.

------------

M-am hotarat sa-mi iau pisica. Cam tarziu. Incepuse bine povestea, al meu prieten imi facuse cunostiinta cu 5 pisoi din care eu m-am indragostit nebuneste de unul. L-am si botezat. Berlioz il chema. Genial pisic, doar din poza. Si cica mai si scuipa, stiti voi, exact ca Berlioz din Pisicile Aristocrate. A trebuit sa plec in concediu (da,stiu, saraca de mine) si am zis ca il iau la intoarcere. Acolo, pe plaja, afectata de insolatie, am decis ca Berlioz ar afecta linistea familiei si ca e bine ca Berlioz al meu sa mearga la altcineva. Si dus a fost. Dar acum imi pare rau. Semana cu un British Shorthair Blue. Aceiasi culoare. Frumos foc. Unde mai gasesc eu asa ceva?
Dar daca pana atunci nu mai gasesc asa ceva, cand ma mut o sa-mi iau exact un British Shorthair Blue. Doar ca o sa fie fata. Cum o sa o botez? Plus ca cica astea sunt pisici calme si cuminti, cum o sa o fac eu sa se joace si sa scuipe? Complicat. Cred ca am ratat ocazia vietii.

-------------

Ma bag la un film, ca somn tot nu mi s-a facut. Dar m-a apucat iar mancarimea. De cand ma chinui sa nu iau pastile am observat ca ma mananca la lactate, alcool si carne. In concluzie cred ca ori ma calugaresc, ori am pus-o. Slava Xyzalului totusi. Si totusi, bine ca nu am mancarimi si dupa sex. Macar atata placere sa-mi ramana in viata, cand n-o mai rezista ficatul sa proceseze Xyzalul. Macar daca devin vegetariana(care nu bea nici alcool) cred ca o sa fiu iar fotomodel. Sau o sa ma sinucid. Una din doua. Totusi, traiasca Xyzalul.

Bunicii

2009-08-31T22:34:00.002+03:00

M-am gandit sa scriu acum, cand inca ii am pe toti patru, dar cand din pacate ei deja nu mai sunt oamenii ce erau candva, ceea ce am invatat eu de la ei. Si cum vreau sa mi-i amintesc mereu.

1. Bunica din partea mamei. Ea este cea care m-a crescut. Cand eram mica ma ducea zilnic in parc si in drum spre parc ne uitam la magazine. Eu o intrebam ce ii place si ii promiteam ca o sa ii cumpar lucrul ala din primul salariu. Evident primul meu salariu ar fi trebuit sa aiba multe zerouri pentru a indeplini toate promisiunile. :)
Tot pe bunica asta o fraieream sa-mi ia Rio de Kiwi. Stiti voi, bautura aia cu culoare verde fosforescent. Si tec o fraieream sa-mi ia. Ai mei nu-mi luau, ca aveau chimicale. :D
De la bunica asta am invatat o tona de tratamente pentru par. Si pentru piele. Si ar fi trebuit sa invat sa fiu extreem de cocheta, doar ca se pare ca la partea asta seman mai mult cu cealalta bunica. Mi-ar fi placut insa sa nu pot sa ies din casa fara tocuri, sa fiu indemanatica si creativa asa ca ea.
Acum ma enerveaza pentru ca imi spune mereu: "ce fund de ardeleanca ai!" Ea e ardeleanca si a fost mereu extrem de slaba, se pare ca i-ar fi placut insa sa aiba fundul mare. Ca ardelencele. Pentru ca ea imi spune asta admirativ. Mi-ar fi placut sa mostenesc si "defectul" asta al ei, sa mananc paine cu fructe si cu orice si dulciuri si sa ma plang ca nu ma ingras. Dar v-am zis deja, eu seman cu cealalta bunica.

Deci: 2. Bunica din partea tatalui. Asta are o constitutie de tip para. Pe care am mostenit-o. A avut si un colecist malformat, l-am mostenit si pe ala, asa ca amandoua suntem acum colecist-free. Din fericire nu m-am oprit aici cu furtul genelor. Slava Domnului. De la ea am luat si ochii. Lumea de cand ma stiu imi complimenteaza ochii, deci cred ca a fost bine ca i-am luat si pe ei. De la ea am luat si incapatanarea, de care ma lupt mereu sa scap. Dar am luat si o combinatie de pudoare si dezinhibitie. Draguta combinatie zic unii.
Bunica asta m-a invatat ca in viata conteaza familia. Mai ales pe cea pe care ti-o faci tu. Apoi m-a invatat ca femeie trebuie sa stie cand sa cedeze. Si ca femeia trebuie sa zambeasca mult.
Mi-ar placea sa stiu sa gatesc ca ea. Inca mai sper ca am mostenit si asta de la ea, doar ca am exersat prea putin pana acum. Ea cred ca poate scoate o mancare buna din orice. Facea niste placinte sarate minunate si facea cele mai bune sarmale din univers. Si mi-ar placea sa fiu la fel de harnica cum e ea. Nu poate sta deloc. Dar deloc-deloc. E o mandrete de femeie, desi am descoperit-o tarziu si desi nu s-a prea inteles cu mama. (d'asta am descoperit-o tarziu)

3. Bunicul din partea mamei. De la el am invatat sa apreciez vinul. Si caii. Candva mi-ar placea sa continui lectiile de calarie, cand insa nu stiu. Ca sunt departe. Si sunt scumpe.
El ma ducea in parc cand eram mica-mica (Adica pana la 2 ani) si mergea cu mine la o terasa din parc unde el bea bere si eu stateam cu picioarele pe masa. De atunci m-am invatat cu iesitul, astfel incat in copilarie cel mai dragut lucru care se putea intampla era sa iesim la o cofetarie. Si nu pentru dulciuri, ci pentru ca mergeam "in oras". Cand ajungeam la restaurant era si mai si.
Pasiunea asta a continuat, ceea ce probabil ca sta in calea exercitarii talentului de bucatar ce trebuie sa stea undeva foarte bine ascuns in mine. :))

4. Bunicul din partea tatalui. El imi zice mereu ca problemele in cuplu se rezolva spunand doar 2 cuvinte: "da,draga". Lui ii si iese chestia asta, probabil pentru ca e casatorit cu o moldoveanca. Apriga. :))
De la el probabil ca as fi putut sa mostenesc placerea de a citi. Pacat ca mai nou netul sta in calea ei de cele mai multe ori.

Blogule, blogutule, ce mai faci dragutule?

2009-08-31T01:57:00.003+03:00

Eu bine, sanatoasa. Doar ca nu pot sa dorm. Nu-mi prieste patul de acasa se pare.
Am sa-ti comunic doua chestii:

1. a fost extraordinar de minunat de super de extracalifragilis de bine in concediu stop fericita stop e bine stop

2. de ce imi imaginez eu mereu ca daca voi face un puradel, ala o sa fie de sex masculin, daca tocmai o persoana de sex masculin m-a facut sa nu-mi prea doresc un puradel? Cred ca e vorba de ideea ca ar putea fi chiar mai rau ca fata sa vina beata acasa si sa vrea motor si sa faca un concurs cu bicicleta in pasajul Unirea decat ca baiatul sa faca asta. Si ar fi totusi mai inspaimantator ca fata sa-mi vorbeasca de "curvele" de iubiti ai ei. da. categoric. cred ca d'asta daca e sa fac o chestie care alaturi de unchiul lui sa ma numeasca demodata, bunica,nebuna, chestia aia ar fi bine sa fie baiat.
Ca vad ca lumea nu mai e ca pe vremea mea, maica.

Se cearta copiii :))

2009-08-13T09:15:00.003+03:00

Bunicul: Sa stii, Cristina, ca atunci cand mi-a spus prima data "belea" am simtit un nod in gat. Tare prost mi-a picat!
Bunica: Eh, ti-a picat prost. Iubitule, ti-a picat prost pentru ca nu ai simtul umorului. Daca vroiam sa te jignesc iti ziceam cretinule, animalule, idiotule, ramolitule etc. Dar nu! Eu zic asta doar in sinea mea, iar cu voce tare te alint,asa, "beleao"!

Sa ajutam

2009-08-04T20:20:00.003+03:00

Prietena noastra Ioana Pana se lupta cu un limfom malign nonhodkin limfoblastic difuz [ indocitom ]stadiul 4 a . Acesta este un cancer al sangelui in care celule albe se fabrica atipic nu ajung la maturitate si mor.
Acum ea are nevoie de 5100 lei pentru a-si face PET-CT-ul, o analiza extrem de importanta pentru a depista activitatea celulelor canceroase, evolutia si divizarea acestora si astfel a putea trata corect si eficient boala.
Haide sa fim Oameni si sa o ajutam fiecare cu cat poate pentru a strange aceasta suma.

IBAN : R070 RZBR 0000 0600 0832 1054
Banca : Raiffeisen
Titular de cont : Pana Gh. Ioana

Memoria

2009-07-27T11:24:00.002+03:00

Mancam acum niste resturi de orez de la Wu Xing, ramase de acum vreo 2 zile si ma gandeam ca nu cred ca o sa mai mananc vreodata de la ei fara sa imi amintesc ca asta mancam cand a murit ea.
Si imi amintesc perfect, ca eram la masa cu frati-miu, mancam pui calit iute cu orez cu legume si am zis "mai bine ar muri,saraca, oricum nu mai are scapare si doar se chinuie. Se chinuia mult.
Cand am terminat de rostit cuvintele astea, am primit un telefon in care am aflat ca a murit tipand ca nu vrea sa moara.
Si acum stiu ca daca mai traia, nu ar mai fi trait mult si chinul ar fi continuat, insa si acum regret cuvintele alea. Pentru ca stiu ca isi dorea doar sa traiasca. Avea dureri cumplite, dar nu vroia sa ia calmante deloc. Pentru ca spunea ca daca le ia, nu se simte in viata, se simte o leguma. Nu am inteles-o deloc. O rugam toti sa ia nenorocitele de calmante.
Apoi, poate ca o lectie, cand m-am operat de colecist si medicul a plecat imediat dupa ce m-a taiat in Irak, am ramas pe mana unor asistente cam...sa le zicem nepregatite, care nu s-au gandit sa imi spuna ca am burta plina de gaz si ca tre' sa ma dau dracu' jos din pat si sa ma misc, asa ca durerile mele cresteau cu fiecare minut petrecut in pat.
Pentru ca durerile cresteau, nu imi trecea prin cap ca ar trebui sa umblu. Ma simteam un zombie pe cale sa explodeze de durere...eram eu si durerea. Mama innebunise, vedea oameni de 80 de ani operati de aceiasi chestie care se plimbau fericiti pe holuri. Credea ca am facut o infectie sau ceva. Asa ca chema asistentele din juma' in juma' de ora si vacile alea imi bagau Tramal in vena. Tramal fiind calmantul pe care refuza sa-l ia ea.
Stiti ce? Avea dreptate. Cu cheestia aia in vena eram o leguma suferinda. Nu mai eram in stare nici sa vorbesc ca lumea, dar durerea o simteam.

In caz ca vreti sa stiti deznodamantul...ei bine, la 11 noaptea cand s-a schimbat tura, a venit o asistenta ce fusese operata cu o saptamana in urma de colecist si care mi-a zis sa ma dau jos din pat si sa merg, ca de fapt doare presiunea formata din gazul ala bagat in mine in timpul operatiei. M-am dat jos din pat tarata de ele si gemand de durere, am mers 2 metri suportand cele mai mari dureri din viata mea, si apoi am observat ca durerea incepea sa se amelioreze. M-am mai plimbat aproape o ora...cu pauze de stat in fund de cate 5 minute la fiecare culoar de spital facut si a disparut de tot durerea.

Dupa ce le-am injurat atat pe asistente si pe doctorul care poate trebuia sa precizeze si ca tre' sa ma plimb inainte de a pleca, m-am gandit ca poate trebuia sa aflu si eu cum sta treaba cu calmantul minune.

De fapt, vroiam sa ma minunez in scris de cum sta treaba cu memoria noastra: cum legam noi o mancare, o marca, sau un loc, de evenimente marcante din viata noastra.
Memoria mea nu e excelenta. Tocmai mi-am sunat ex-sefa sa-i spun "lma" si am aflat ca de fapt ziua ei e pe 4 septembrie. Sunt imprastiata si uituca, insa stiu exact cum era imbracata toaata lumea in ziua in care s-a nascut frati-miu. Stiu exact ce am vb cu tata in noaptea dinainte de a se naste frati-miu. Stiu exact cum era imbracat tata si ce zicea in '94, cand s-a internat pt prima data. Stiu tot ce am vb cu el in seara dinainte de operatia lui, il vad si acum perfect cum statea in pat, cum arata rezerva si il vad cum ne-a condus pana la scari si a zis: "ne vedem maine, dupa operatie". Mama a inceput sa plang, eu de abia cu multi ani dupa am inteles de ce.
Stiu care a fost primul meu penar si primul stilou, stiu ca de 11 sept faceam tema la romana cand picau turnurile si a alergat frati-mi sa-mi spuna ca "a inceput razboiul".
Stiu ca atunci cand am luat primul 4 la mate, era razboi in Iugoslavia si am zis ca ar fi dragut sa fie si la noi, ca asa probabil as scapa de matematica. :)))
Da. In concluzie tinem minte tot felul de chestii aparent lipsite de importanta, dar uitam ca trebuie sa ne imbracam si sa ne caram! :))

A avansat medicina? Sa speram!

2009-07-22T21:18:00.004+03:00

Nu stiu ce au patit astia de la Pro Tv, dar fac un lucru laudabil. Au facut filmuletul urmator cat timp persoana inca este "Supravietuitorul", nu dupa. Foarte frumos.
Acu' eu cu Patrick avem o relatie speciala, deoarece desi nu am fost o fana infocata a lui si nu visam la el sau la un iubit ca el, de cand am auzit ca are cancer pancreatic, mi-am dorit ENORM sa traiasca. ENORM. Pentru ca stiam ce inseamna cancerul pancreatic si pentru ca multa vreme m-am temut ca o sa faca si tata. Asa au zis medicii, ca sunt sanse extrem de mari sa faca. Din fericire, el nu a facut. Dar am ramas cu sechele si d'asta imi doresc sa fie invins cancerul de pancreas. Si barbatul asta (frumos de altfel, daca nu aveam poster cu el si daca nu il visam noaptea, nu inseamna ca nu era frumos) pare sa o faca nene. Ieri am vazut asta. Hai sa va arat si voua, poate va conving sa sperati alaturi de mine ca "Supravietuitorul" asta o sa bata la fundul gol cumplita boala:

pffffffff....pe libertatea online nu e poza cu el acum. Era in ziarul de ieri, mi-l oferise un mosulet simpatic la coada la doctorul de familie.
Oricum, exista articolul, ca marturie a celor spuse de mine: click aici
In ziar era o poza cu el cu par si barba si aratand ca un om normal. :D

Stiinta a avansat si in sectorul asta, se pare. :D

Ah, si acu' filmuletul de care va ziceam:

Portret: Supravietuitorul Patrick Swayze!

StirileProTV.ro

Haidi, Patrick, astept Dirty Dancing Reloaded!

Si s-a mai incheiat o etapa...

2009-07-15T21:12:00.001+03:00

Facultatea. S-a incheiat chiar mai aiurea decat incepuse. Am dus o lucrare de 40 de pagini. Cam atat aveau proiectele prin anul 1. In anul 3 am avut 2 proiecte de vreo 200 de pagini.
Eu tot am muncit putintel la licenta, ca m-a pus dracu' sa-mi aleg ceva ce nu se aplica in Romania, deci a trebuit sa traduc. Altii au avut teme la care probabil au muncit vreo 5 ore.
Apoi mega lucrarea asta am luat-o si am bagat-o intr-o coperta misto de 50 de lei. Ma rog, ar fi putut sa fie misto. A mea nu prea a fost pentru ca baiatul de la centrul unde am facut-o mi-a zis: "vezi ca am pus suruburi pt 70-100 de pagini, ca sa ai loc sa mai adaugi ceva in caz ca iti trebuie. si vezi ca nu am scris cu auriu, ci cu argintiu, caci e mai frumos." Nu era mai frumos, dar eu nu eram destul de coioasa ca sa-l pun sa o refaca. Si in plus mi-era lene sa ma intorc a doua zi dupa ea.
Bun. Cu lucrarea in forma asta, ne-am dus la 7 jumate dimineata la facultate. Unii au intrat imediat, dar aia care au nume cu Z au stat pana la 2 in stres, uitandu-se cum ies gagici plangand din sala si cum toti spuneau ca e "mega nashpa. pun intre 6 si 10 intrebari NASOAAALEEEE".
Cand am intrat si eu imi tremurau toate alea (desi inainte nu aveam emotii). Cand zic toate alea chiar zic toate alea. Mai ales vocea. Ma chinuiam sa vorbesc tare, clar si ferm, dar ma auzeam eu pe mine cum tremur. M-am relaxat undeva pe la a 3-a intrebare, cand m-am prins ca se pun intrebari doar din lucrare si sunt intrebari simple.
Si asta a fost. S-a terminat facultatea. Cu ocazia asta am aflat si ca nu sunt sub-economist, ca cei care spuneau asta erau doar rau voitori. Eu sunt economist incepand de ieri. In rest mai pot fi doar sub inginer, dar asta e alta poveste. Hahaha, ce gluma buna.
Urmeaza masterul de unde sper sa ies cu atestat de la ANEVAR peste doi ani. Peste 3 ani jumate sper sa fiu si expert contabil.
Asa sa ne ajute Dumnezeu. :))

E bine sa te duci la doctor!

2009-07-10T11:38:00.001+03:00

De prin martie aveam "prurit sine materia". Adica ma manca tot corpul, fara sa am bube sau alte chestii. Si cand ma scarpinam, mi se inrosea si umfla pielea ca dracu. Asta cica se cheama "dermatografie" si 3 dermatologi de soi au zis ca aia nu se trateaza, ca e normal. Yeah right. DIn martie pana acum toata lumea imi zicea ca sunt bine si o sa treaca. Si sa bag Claritine si Xyzal in mine caci totul e sub control. Eu m-am incapatanat sa fac analize. Si am facut in 3 locuri: Floreasca, Colentina si o clinica privata specializata in dermatologie. Doar analizele care nu erau suportate de CAS au costat 750 lei.
Ghici ce ma adusese la disperare? Toate erau PERFECTE. De cosmonaut, nu de aviator.
Asa ca un medic mi-a prescris Xanax. Noroc ca nu am luat asa ceva.
Alt medic m-a trimis la un bioenergetician. Ca am aura dezechilibrata. Nici acolo nu m-am dus.

Mi-a venit ideea sa ma duc la planning (adica la al 4-lea medic) gandindu-ma ca poate anticonceptionalele alea nu mai sunt bune. Doctorita mi-a zis ca 100% nu e scarpinatul de la ele, dar a zis ca altele mi-ar fi mai bune din alte puncte de vedere.
Asa ca le-am luat pe alea altele, m-am clatinat, am vomitat, dar am zis ca e normal in primele 3 luni, d'apai in prima saptamana. Asa ca am continuat sa le iau.
Pana alaltaieri noapte cand pancreasul meu s-a umflat si a inceput sa doara. Stiti cum doare pancreasul? Tare. Atunci cand te indoaie o durere in bara de nu mai poti nici sta, nici merge, cand transpiri mult si rece si cand vomiti, inseamna ca ai cam suparat acel organ. Ceea ce e mega naspa.
Deci am oprit pastilele, am inghitit calciu, bicarbonat de sodiu si ceai de sunatoare (astea te fac sa te impaci cu pancreasul tau mai repede decat orice pastile) si am asteptat sa ma ierte. El, organul anexa. De cand am aflat ca pancreasul e organ anexa, m-am intrebat de ce. Ca e vital. Ca mori fara el, in chinuri, nu oricum. Deci de ce ii spune anexa? Nu e apendice. Anyway.
Azi nu numai ca nu ametesc. Nici nu ma doare pancreasul. Nici nu am greata (desi am baut cafea :))). DAR.....pielea e ok! Fara mancarimi. Fara dermatografie. Fara nimic.

Asta dupa vreo 10 mil date la medici. Ca 750 au fost doar analizele.
Si atunci sa te mai miri ca ne cautam medicamente si diagnostice pe Google?

PS: inainte de pastilele cauzatoare de mancarimi, eu luam altele care imi erau f bune. Mi le-a schimbat pe motiv ca nu se potrivesc cu organismul meu, desi eu nu-mi dadeam seama de asta. :D

PS2: nu stiam pana acum ce grav ar putea fi sa ai o alergie sau probleme cu pielea ce necesita analize si sa nu ai bani. Nu stiam ca analizele astea nu sunt suportate de CAS si nu stiam ce scumpe sunt. Si medicamentele pentru asa ceva la fel. Nu sunt compensate. Probabil ca se considera ca nu mori de la ele, deci e ok sa traiesti cu ele. Si daca nu ai bani, iei Xanax(asta macar e compensat, se mandrea cu chestia asta dr. care mi l-a prescris).
Daca nu ai bani nici la bioenergeticieni nu poti merge, ca si astia e scumpi, stiu ca mergea maica-mea la unul anul trecut si era sa o omoare pe foarte multi bani.
Dar probabil ca inca mai poti merge la biserica gratis. Sa te rogi. Ca speranta moare ultima, mereu...

:)

2009-07-07T10:16:00.001+03:00

Azi ma simt teribil de moale, putin emo, foarte norocoasa...Cred ca daca as avea timp si daca as bea ceva, azi cred ca as plange. Dar de fericire, cumva.
Azi nu sunt logica. Azi nu ma inteleg.
Si stiu ca starea mea e data de pastile.
Starea. Dar motivele de melancolie si fericire calda si cuminte exista cu adevarat. Doar ca eu fara pastile sunt mai nesimtita si nu le exteriorizez asa, de obicei. :)
Azi zambesc tamp si ma gandesc ca sunt norocoasa din 1000 de motive. In primul rand din d'alea lacrimogene, cum ar fi ca sunt intreaga, vad, aud, vorbesc, merg alea-alea.
Foarte importante motive, mai ales dupa ce ii vezi pe cei de la grupul Motivation jucand tenis si spunand bancuri si traind atat de normal si de fericiti incat te fac pe tine sa te simti cel mai nerecunoscator si ursuz om de pe Planeta. E extraordinar sa-i vezi cu cata fericire joaca tenis IN CARUCIOARE!
Uitandu-te la ei iti dai seama ca noi, astia "normali", nu am avea nici macar un motiv sa fim tristi. Ca ar trebui sa fim cu gura la urechi de dimineata pana seara si sa ne dam seama secunda de secunda de ce bine e sa poti face toate chestiile astea uzuale, care noua nu ne produc nicio placere sau trasarire.
Apoi ma simt foarte norocoasa ca el a venit atunci la intalnirea de dupa vara aia. Eu nu as mai fi venit si de fapt eram sigura ca nu o sa vina. Sigura-sigura-sigura.
Asa am invatat eu ce creier neted aveam si ca orice conflict (imaginar sau nu) se rezolva prin dialog. Treaba aia cu ignoranta e o dovada de prostie. Mare prostie. Ignoranta ar trebui sa vina mereu doar dupa mai multe dialoguri esuate, nu din senin si dupa ce au zis unul si altul. Mdaa.
Apoi ma simt norocoasa pentru ca am net la serviciu. Nerestrictionat. :D
Apoi ma simt norocoasa pentru ca in general imi iese tot ceea ce imi propun.
Ma simt norocoasa si pentru ca oamenii tind sa tina la mine si sa ma aprecieze uneori mai mult decat as merita. :)
Ma simt de-a dreptul fericita si ca, cel putin acum, mi s-a facut ordine in viata si stiu ce vreau, cum vreau si cam cum se pot obtine lucrurile pe care le vreau.
Si nu in ultimul rand, desi sunt asa moala, melancolica si aproape emo, ma simt norocoasa pentru ca astazi nu imi mai e greata. :D

Sa aveti o zi excelenta!

A venit...

2009-07-02T16:04:00.000+03:00

...toamna! Intr-un moment nepotrivit! Ma dor fabricile de oo si incep sa ma gandesc daca nu ar fi o idee buna ca astazi sa-mi iau cizme in picioare.
Am vazut ca se poarta. Pare sa fie la moda sa porti fusta de in sau pantaloni scurti si cizme.
Evident, avand in vedere ca nici palinca de azi-noapte si nici cafelele de azi nu mi-au scos frigul si umezeala din oase, eu mi-as lua niste blugi.
Ar fi bun si un dres flausat cum am vazut eu ca se poarta la conversi, dar nu stiu de unde sa-l cumpar. Ca mi-as lua dres flausat, blugi si cizme. Inalte si de piele.
Pfffffff....e iulie! Ar trebui sa fie 40 si ceva de grade si sa ne atarne limbile pe afara. Nuuu? Se poate macar maine? Si poimaine? Promit ca nu o sa ma plang de cald. O sa beau apa si o sa mananc inghetata si o sa ma bucur de soare.
Se poate?
De duminica incolo toamna asta poate reveni cam pana la sfarsitul lunii, cand o sa plec la mare. :D

2009-06-29T13:59:00.000+03:00

Datoria

2009-06-25T22:31:00.001+03:00

Ma tot chinuiam sa scriu ceva, ca am fost certata ca somez.
Nada. Niente. Nothing. Doare capul, cred ca de la lene. Sau de la stat cu capul in monitor de vreo 14 ore.

As scrie ca in timp ce ma scarpinam acum, mi-am dat seama ca sunt extrem de fericita ca a ajuns taxa la medicina 7200 lei. Nu ma decapita, iubita mea, dar vezi tu, tu esti fata desteapta, care a invatat tot anul si care oricum o sa intre la buget.
Problema e ca e bine sa intre la medicina doar cei ce chiar isi doresc. Ma gandesc ca taxa asta imensa o sa ii faca pe viitorii tai colegi sa invete. Ma gandesc ca nu se vor mai culca pe o ureche spunand ca la taxa sa intra cu 5 si examenele se iau copiand. Si astfel, vom avea o lume in care nu o sa primesti Xanax pentru o urticarie si nu vei arunca cu bani in stanga si in dreapta rugandu-te ca cineva sa se uite si la tine si sa iti si dea tratamentul bun pentru problema pe care o ai.

Cam atat as avea sa spun acum. Si nuu, sa nu spuneti ca medicii au salarii mici. Le au mici, dar asta nu e un motiv indeajuns de bun incat sa se dezumanizeze.

Johnson's. (adica fara lacrimi)

2009-06-18T21:02:00.000+03:00

Pornind la o discutie mai mult sau mai putin adiacenta cu acest subiect, am inceput sa ma intreb: e bine oare sa fii orgolios? E bine oare sa joci uneori teatru doar de dragul de a arata ca nu-ti pasa cand pe interior esti ferfenita?

Eu zic ca da! Eu zic ca te ajuta sa iesi din starea aia mizerabila.
Cand am o zi cu totul si cu totul nashpa, eu imi iau tocuri si ma aranjez. Daca am timp ma duc si la coafor si imi aranjez parul. Si zambesc mult. N-am idee daca se prinde cineva ca zambesc cam fals. Dar uite asa, eu in loc sa plang si sa ma plang si sa arat oribil, reusesc sa trec peste ziua extrem de nashpa cu bine. Si starea mea extrem de nashpa devine nashpa cu tendinta de a deveni ok. (la polul opus, cand sunt in slapi/balerini si o rochie flu-flu sau un maieu oarecare, inseamna ca ma simt de zile mari.)

Sau sa luam cazul in care nenorocitul, porcul, idiotul, fustangiul, cretinul, incultul si mai bagati voi fetelor adjective (ca doar rasa noastra e buna la gasit astfel de adjective) ne paraseste. Exista 2 posibilitati (asta in cazul in care ne doare despartirea): sa ne punem ca in filme in pat si sa bocim cu servetele in mana si ciocolata in gura sau sa ridici capu' si sa zici "ok, next".

Ok, imi amintesc ca e grea partea cu next, dar eu, mare ganditoare in viata, m-am prins de mica (asta pt ca eram mica atunci cand am suferit din astfel de cauze) ca e pur si simplu inutil procedeul. O noapte am plans. Ok, am plans si a doua zi, in piata, la cumparat de martisoare. In piata obor. Mi s-a parut si inca mi se mai pare culmea patetismului. Dar apoi l-am vazut cu una bucata fufa de mana. Si am zis...oooookeeeey. Deci asa. Buuuuuuun. Now let's party. Si mi-am luat trupa de soc si am plecat si am petrecut. Cam toata ziua. Cu alcohol si tot ce trebuie. Seara m-am vazut in pat iar. Singura. Am avut chef sa plang iar si sa-l sun. Si sa-i plang la telefon. Si am zis: ok, nenorocita aia e vesela si draguta. Eu plang. Eu in locul lui ce as alege? Deci nu pe plangacioasa. Deci nu mai plang. Ca nu ajuta la nimic. Ca daca e sa se intoarca la mine, se intoarce la mine vesela. Daca e sa nu se intoarca, atunci de ce sa plang? Ca masochista nu-s. Deci n-am mai plans. Vreo luna si ceva luam seara o pastila din PLANTE de dormit, ca sa adorm imediat ce puneam capu' pe perna si sa ma scuteasca de ganduri tampite. Si ziua party. Si fu bine.

Si de atunci am mai plans de vreo...2 ori, dar nu vreau sa-mi amintesc de ele ca alea au fost cauze total penibile, de 10 ori mai penibile decat plansul in obor. Si din mare fericire nu s-au lasat cu evenimente nedorite. Senchiu pentru intelegere. :P

Deci cu zambete si tocuri si dorinta de a te simti invingator si nu victima, se poate trece cam peste orice.
Deci zambiti.
Deci acu' o sa ma opresc, ca sa nu mai folosesc de multe ori cuvantul "deci". :D

De la mine...

2009-06-18T11:52:00.000+03:00

Pentru mine! Bine, si pentru voi, fie........ :

Cand seful nu-i prezent....

2009-06-15T17:45:00.000+03:00

Eu merg luna de luna sa-mi vopsesc/aranjez/uneori tund claia in acelasi loc. Imi place locul ala. Aveam o coafeza favorita, ma programam mereu la ea. Ea e si logodnica sefului coaforului.
De 2 luni e insarcinata, asa ca dupa ce acum 2 saptamani am gasit-o aproape lesinata in fata salonului, acum n-am mai gasit-o de loc. Ca vomita si are contractii si sta acasa in concediu medical. Pe termen nelimitat.
Uaaaa...deci s-o incercam pe alta. Ca era neaparata nevoie sa imi vopsesc claia, plus ca ce ma fac daca Cami a mea si-o lua concediu vreo 3 ani? Nu pot sta pana atunci s-o astept. Tre' sa fiu infidela.
Deci am ales-o pe Oana. Parea ea cam...rroma, dar o mai vazusem pe acolo si ii mergea mana. La aranjat parul. Si asta ma interesa. Plus ca am zis sa nu pornesc cu discriminari d'astea de doi lei.
Pana la sfarsit ne-am inteles minunat. Am si ras, glumit, mi-a dat si cafea, am zis ca e fata de treaba. Ma gandeam: sunt salvata!!! Daca o sa stea Camelia 3 ani cu puradelul acasa, am cu cine sa o insel. Fara sa dau o groaza de bani in plus pentru aceleasi servicii. (Ah, da, si asta imi place la salonul asta, ca sunt preturi minuscule).
Dar la sfarsit: "stai sa calculez, ai de plata...ATAT".
Eu: "ATAAAAAAAAT?"
Eu in gand: ok, deci eu inteleg ca un copil necesita bani, dar doar nu o sa-i mobilez eu toata camera si o sa-i cumpar scutece si haine,nu?
Eu cu voce tare: "s-a scumpit? Adica s-au triplat preturile?"
Ea: "nu iubita mea. stai sa-ti arat: vopsea, vopsit, spalat, spalat cu balsam, spalat cu tratament special, uscat, coafat"
Eu: "pai in primul rand nu-s iubita ta. In al 2-lea rand: cum adica vopsit si spalat? ar fi cineva care vine pe aici si pleaca cu vopseaua in cap? Apoi: spalat, spalat cu balsam si spalat cu tratament special nu e asa cam tras pe sfoara? Ca io n-am cerut nici balsam si nici tratament special. si in plus spalat cu tratament special cred ca le include si pe primele doua. Oookey. Si uscat+coafat? Uscat cu peria. Ok, tu il numesti coafat. Dar atunci nu mai e si uscat, in puii mei, vorba lu' ala slab si gay."
Ea: "nu, asa se calculeaza"
Eu: "vreau sa vorbesc cu Bogdan. Eu ma vopsesc aici de un milion de ani si n-am platit niciodata atat"
Ea: "Hahaha. Iubita mea, Bogdan e in concediu 3 saptamani. Sta cu Camelia."

Concluzia: am nevoie de o coafeza. Daca nu recomandati urgent, o sa ma duc la fite in Dorobanti, ca oricum o sa coste cat toate aceste tratamente speciale pe care mi le-a pus vaca asta in carca. Si va platii ea, peste exact 3 saptamani.

Post emo

2009-06-14T13:50:00.000+03:00

Poate ca uneori nu e dracul atat de negru precum pare, dar cu siguranta nu mereu lucrurile ce ti se par a fi in regula sunt asa.
Poate pt ca uneori imi doresc atat de mult anumite chestii incat ma autoconving ca ele sunt asa cum vreau.
Si acum ce?

Sa trecem mai departe...

2009-06-11T20:20:00.000+03:00

Nu prea am inspiratie, dar vreau sa scriu altceva ca sa nu otv-tizam prea tare. :))) Sunt adancita in analiza economico-financiara. Si ploua. Tuna, fulgera, ploua. As avea chef sa ma plimb prin ploaie asa de nebuna. Ca imi place cum miroase ploaia. Si teii. E plin de tei infloriti ce parfumeaza orasul. Deci mi-ar placea sa fac asta, insa nu vreau o pneumonie. Si nici nu vreau sa-mi ud hainele, ca mi se lipesc de corp si nu-mi place. Si eu n-am umbrela.
Incep sa regret puuuuuuuuuutin ca nu merg la bairam la palatul parlamentului. Doar putin.
Ca parca aveam chef sa imi iau o rochie, sa ma bibilesc o zi intreaga si seara sa dansez si sa beau organizat. Nu ca termin facultatea, ci asa, ca ar fi cool.
Dar se pare ca o sa beau organizat in alte locuri si o sa ma bibilesc altadata.
Vreau sa merg in romana la Caffe Boheme. Am primit o carte postala pe post de flyer si pare a fi un loc misto. Boem.
As mai vrea la munte. Pe munte. Cum mergeam in generala cand am trecut de vreo 2 ori pe langa tragedii, cand erau niste fete sa alunece in prapastie.
Dar era un mod de a face sport extrem de misto. Aveai aer curat si voie buna si era cool. Bineinteles e o problema cu ursii aia. Nu imi prea plac. Teddy bear-sii sunt draguti, dar aia care te mananca nu. Si nu mi-ar placea nici sa dorm in cort pe acolo. N-as putea dormi. Mi s-ar parea ca ma mananca insectele si ma pandesc ursii. Ba chiar si violatorii in serie.
Hotel dragut, cu baie in camera, apa calda, ba chiar si aer conditionat daca se poate, si ziua sa haladui prin munti. Ar merge si o cabana, ca nu m-a facut muma-mea in hotel. Da' sa am multa zmeura. Si spuma de zmeura. Si tarta cu zmeura. Si zmeurata (tot alcoolica raman). Foarti tare ar fi!
Problema mea e ca din generala pana acum n-am mai intalnit oameni care sa mearga pe munte. Daca ma rog un milion de ani putem ajunge in sinaia intr-un bar. Dar nu pe munte. Teapa. Aia din generala s-au trendizuit si ei. Nu mai e cool sa mergi pe munte.
Totusi planuiesc sa pun de un mega gratar cu ei si sa le fac ochi dulci ca poate ii conving sa mergem la munte. Dar tre' sa astept sa se termine sesiunea la medicina si la politehnica ceea ce cred ca se va intampla fix cand o sa am eu admiterea la master pe cap. Da' ma rog. Mai vedem. Noi sa fim sanatosi!

Totu' se pastreaza si se pune in vitrina! Si despre copii precoce.

2009-06-06T13:28:00.000+03:00

Io nu inteleg femeile care pastreaza testul de sarcina. Tocmai am vazut poza la vaca-ex-gestanta cu el si mi-am amintit.
Cunosc pe cineva care tine testul de sarcina in vitrina.
Deci nu pricep. Pe testul ala ai facut pipi! Cum sa tii asa ceva in vitrina? De ce sa faci poza cu el?
Nu e ca si cum ai tine primul pampers al copilului in vitrina? Sau primul prezervativ folosit? Sau primul absorbant plin cu sange pe care l-ai folosit in viata ta?
Ba si mai rau mi se pare (am patit-o si pe asta) sa vii cu testul de sarcina in vizita si sa-l fluturi pe sub nasul tuturor, ba chiar sa-i rogi sa-l tina in mana! Breeee, nu mersi! In primul rand vad de departe liniile alea, stau bine cu vederea. In al doilea rand, te-as crede pe cuvant ca esti insarcinata. You know, mai devreme sau mai tarziu se cunoaste!

Ah, ce mi-am amintiiit!
Voi cand erati mici cautati prezervativele parintilor prin casa? Imi amintesc ca eram prin clasa a 4-a cand colegul nostru Vlad ne-a explicat ca parintii fac sex si ca sa nu ne faca alti fratiori ei folosesc prezervative si ne-a si aratat cum arata unul (ca deh, pe atunci nu aveam net deci educatia noastra sexuala era cam absenta). Dupa faza asta, timp de cateva saptamani, toata clasa cotrobaia prin casa pentru a gasi prezervative. Unii au gasit, altii nu, ceea ce ne-a facut sa ne temem ca o sa mai avem frati. Eu aveam deja unul de 5 ani si zau ca imi ajungea!
Inutil sa mai spunem ca pana sa inceapa fetele sa cumpere Bravo si alte reviste d'astea care ne spunea ce si cum e cu sexul, tot Vladut ne-a adus Playboy si Hustler ca sa stim cam ce se gaseste in pantalonii sexului opus.
Apoi au urmat orele de romana de prin a 5-a cand profa vorbea de Toma Alimos si prin clasa vuia intrebarea: "da' tu cum ai clitorisul, iti atarna sau nu?"

Noi altfel eram o clasa foarte cuminte si chiar dusi la biserica. Aveam diriga profesoara de religie care ne ducea la spovedit, la impartasit, ne invata sa ne rugam inainte de lucrari (si ne rugam inainte de lucrarile la mate!) , ba chiar ne-a si spus ca directoarea a pierdut sarcina pentru ca nu era maritata. (ce-as gatui-o pt asta acum!!!)

Buuun. Acu', ca tot am aberat destul, eu o sa ma intorc la invatat. Stiti? Maine am ultimul exameeeeen! :D

Vivat Rusaliile & Alegerile

2009-06-04T22:58:00.000+03:00

Eu sunt cel mai incantat de ziua libera de luni om din Romania!
Nu mai vad de somn. Dimineata cand ma trezesc la 6 (eu urasc sa ma trezesc la ora asta), imi vine sa-mi pup perna si sa-i fac declaratii de dragoste si sa-i promit ca o sa ma intorc curand la ea. Si plang la despartire. Ca e grea despartirea, zau, mai ales ca stiu ca acel "curand" e foarte relativ.
Imi vine sa-mi scurtez venele, sa ma imbrac in negru si sa umblu cu parul pe fata cand ma gandesc ca sambata o sa ma trezesc pe la 8 si duminica tot la 6!
Daca luni trebuia sa ma trezesc iar devreme chiar mi le-as fi scurtat. Asa incerc sa rezist.
Si zambesc la gandul zilei de luni, cand sper ca nimeni si nimic sa nu ma trezeasca inainte de ora 13. As fi zis 14, dar am zis sa nu fiu nashpa.
AMR practic 2 zile si o noapte ce vor contine 2 examene. Sper sa le iau ca sa termin facultatea acum, nu peste 3 saptamani. So help me God!

Constatare

2009-05-31T10:33:00.000+03:00

La 22 de ani, nu mai e taica la fel ca la 21!

Ori asta, ori sesiunea ma stoarce de energie....
Sau poate Bucharest Breeze ala e o prostie plina de chimicale....

Ceva se intampla, caci eu am dormit mult si totusi m-am trezit mahmura, desi ieri a fost o sambata noapte linistita. Adica mai linistita decat de obicei.

Stresiune

2009-05-27T11:27:00.000+03:00

Nu e cam ciudat sa inveti pagini intregi despre retele neuronale, cand tu, de fapt, cand termini materia asta, se presupune ca tre' sa stii sa lucrezi in Acces?
Nu e cam ciudat sa inveti tipologia partitionarilor cand tu tre' sa cauti pe google ca sa vezi cu ce se mananca o partitie?
Nu e cam ciudat ca un semestru intreg sa te chinui sa faci niste amarate de interogari in Acces si apoi la examen sa dai din retele neuronale, latice de cuboide si alte chestii d'astea care sunt SF pentru un student de la ASE?

Si partea cea mai draguta e ca pana maine o sa reusesc sa invat astea. Si probabil ca o sa iau examenul. E posibil sa-l iau chiar cu nota mare. Dar ghici ce: pana sambata cu siguranta o sa uit 70% din ce tocesc acum. Ghici ce doi: nici macar maine nu as fi in stare sa pun in practica ceea ce invat acum despre laticele de cuboide si despre partitionari si despre multe altele.
Deci la ce-mi foloseste examenul asta? Aaaa...da! Sa termin facultatea. Ca sa am licenta si ca sa ma pot angaja pe o pozitie mai buna si un salariu mai mare.
Cool. Deci sa vedem cum mai sta treaba cu schemele astea complicate din fata mea.

PS: Modelul stea de ce se numeste stea cand el are forma de dreptunghi?

Da!

2009-05-24T20:36:00.000+03:00

Unu' la mana, deoarece si pentru ca am fost la mare un we fara sa inghet de frig cu totul (adica doar picioarele imi inghetau uneori) declar ca a inceput vara. Asta e partea plina a paharului.
Doi la mana, aka partea goala a paharului, maine incepe sesiunea. 7 examene in 2 saptamani. Eu stiam ca 8, dar cica sunt 7. Whatever. E goala partea asta a paharului ca pana la urma nu mi-am luat concediu. Si pentru ca weekend-ul asta am baut bere pe post de apa. Si am dormit cam putin, gratie unor zgomate mari si neidentificate ce m-au trezit diminetile. Ma intreb si acum daca era un avion de pe Tuzla ce se juca deasupra dormitorului meu, o masina de tuns iarba, o drujba sau niste motociclisti ce isi ambreiau motoarele sub geam. Tipetele stiu de unde veneau, de la copchiii aia cei vesnic plin de energie. Inca 3 intalniri d'astea si n-o sa mai fac niciodata copii.
Deci noi sa fim sanatosi, ca belele curge.
Macar sindromu' ala cu durerile si simptomele de boli grave din sesiune n-o sa ma apuce si acu' pt ca am prea multa treaba ca sa am timp de ele. Si pt ca e tata bolnav, deci sunt ocupata sa imi fac griji pt el. Si pt ca e vara, deci depresia de sesiune se trateaza cu gandu' la vacanta (scolara) de dupa, la mare, la soare, la beri pe terase (hahaha, nu mai mor de durere de stomac de la bere, sunt vindecataaaa!!!), la faptu' ca pana la urma e ultima sesiune din facultate si ca na, desi o sa mai dau examene la scoala inca pe putin 3 ani, macar o sa fiu licentiata (in caz ca se intreaba cineva la ce foloseste asta, sa stiti ca la salariu!).
Deci da, per total inca am o stare optimista, ce sper sa ma tina macar pana sambata. Atunci o sa ma imbat din nou si o sa pierd noaptea in scopuri non-scolare si o sa ma apuce probabil o noua stare de bine ce ar trebui sa mai dureze inca o saptamana.
Si gata facultatea. Sa speram. :D

!

2009-05-21T12:57:00.000+03:00

Sa ma impuste cineva!

In cu totul si cu totul alta ordine de idei, desi merg cu masina zilnic doar de o saptamana, azi am observat ca in ea exista: o pereche pantofi cu toc, o pereche sandale cu toc, o pereche balerini (pt tutut), o geaca de primavara, un teanc de cursuri, un manual de evaluare, o sticla de apa, o perie, neste bomboane pe care le luasem sa fac cinste azi la serviciu, dar dupa ce le-am lasat 4 ore in soare in masina se pare ca nu le mai pot da colegilor.
Peste o luna nu o sa mai am loc in masina daca o tin tot asa. Sau o sa mi se sparga masina ca sa mi se fure incaltarile. :)))

Acu' hai sa va povestesc ce e cu balerinii pt. tutut. Ca stiu eu la ce va ganditi, perversi ce sunteti. Si mai stiu si ca va ganditi ca pt ceea ce va ganditi voi sunt mai buni aia cu toc. Deci tutut= condus in vocabularul lui frati-miu de pana pe la 6 ani cand a facut operatie si i s-a taiat fraul limbii ca sa poata vorbi si el frumos.

De ce mi-e drag de ei...

2009-05-18T16:22:00.000+03:00

Inca am 4 bunici. Adica 2 perechi intacte. :P
In fiecare pereche exista unu' cu creierul aproape intact si la 80 de ani. Ceea ce nu iti poti imagina ce bine e, decat cand ii vezi pe ceilalti 2. Adica jumatatile. Pentru noi tot e bine ca avem pe cine sa ne bazam in fiecare pereche.
Deci asa se face ca azi bunicu' cu creier ne atins de tanti_roza, la cei 81 de ani pe care i-a implinit in ianuarie a venit si ne-a anuntat urmatoarele: "copchilasi, aici aveti 70 de milioane, care sa va ajunga pt doua inmormantari. Ar fi dragut totusi sa nu-i folositi pe toti, ca io nu-s bisericos si nu vreau sa stau in sicriu de 20 de mil si sa se distreze altii la restaurant pt ca am murit eu. Dar totusi, sa aveti. Pe langa ca tot ce ramane dupa noi e al vostru, like dooh.
Asa. Buuun. Aici aveti 13 milioane. Cu astia sa-mi luati un calculator, cu net si dvd-player. Ca ma cam plictisesc si tv-ul e de cacao, steaua pierde, deci ar fi bun un calculator."
Hehehe, mi-a placut asta. Mult. Cati oameni de 81 de ani isi doresc net?
Ai mei s-au enervat ca nu si-a dorit un cont la banca, pt ca aia 70 mil sunt cu siguranta stransi pe parcursul a ani intregi. Caci pensia nu e deloc mare, el fu inginer zootehnist. Si nu a lucrat in secu'. Deci e mica.
Atat de mica incat ma intrebam sincer cum a putut strange banii, chiar si asa, in ani. Si mi-am dat seama cum: el nu merge la doctor si nu ia nici macar aspirina. Cand il doare ceva bea o "tuicomicina" si se culca.
Deci de aici. Ca bietii pensionari din Romania, care nu au norocul sa traiasca cu tuica pe post de medicament la 80 de ani, isi dau 3/4 din pensie pe medicamente. Compensate.
El a pus la saltea (la propriu se pare) pentru inmormantare.
Si isi doreste net. Cool.

Cealalta bunica -pana nu demult- neatinsa de tanti_roza e mega vesela mereu si mega energica si mega harnica. Acu' situatia incepe sa degenereze putin, ceea ce ma sperie. Dar sa speram ca e de la repausul obligat la pat de o luna si repausul la scaun de 3 luni. Acu' e libera sa iasa la promenada pe strasse si sper sa-si revina. Sper. Ca nu-mi pot imagina prea exact cum o sa fie fara astia doi. Sau cum ar fi sa o vad si pe ea cu mintea plecata cu sorcova (asta la un moment dat devine chiar mai dureros, cine stie, cunoaste).
Pe domnu' cu netul chiar nu mi-l imaginez atins de roza, caci nu o sa-l lase netu'. Cred ca intr-o luna il vedem pe Twitter. Sper totusi sa nu-si faca cont de hi5 cu poze siexi. :))) Deocamdata n-are aparat de fotografiat, insa sunt sigura ca o sa-si comande unul online. :)))

Dorinte fierbinti, dar nu porno

2009-05-13T20:10:00.000+03:00

Phuaa...sunt plina de draci.
Dar sa ne calmam.
Zen.
Asa.
Cand eram mica, in fiecare an, inainte de ziua mea, imi puneam o dorinta secreta. De ziua mea si de Craciun. Imi puneam dorinte care erau destul de putin probabil sa se implineasca. Like foarte putin probabil. Dar pe care chiar mi le doream. Din tot sufletul.
Stiti ce? INTOTDEAUNA s-au implinit. INTOTDEAUNA. Desi nu stia nimeni de ele. Si se implineau exact de ziua mea. Ceea ce mi se parea si inca mi se mai pare, extrem de cool.
De cand am implinit 19 ani n-am mai facut asta. Nici de Craciun, nici de ziua mea. Nu stiu de ce, ultima data a fost in ziua cand am implinit 19 ani. Si s-a implinit!!! Poate ca m-am maturizat si am pierdut gustul pentru magie. Sau poate ca mi-a mers atat de bine incat n-am mai simtit nevoia sa aduc un plus de bine in viata mea. Era bine oricum. Hmmm. Se poate si asta. Cert e ca nu m-am mai gandit la faza cu dorintele.
Anul asta imi doresc ceva tare-tare-tare. E cea mai mare dorinta de pana acum. O am de mult timp, dar mereu mi-am zis: "ar fi dragut sa", "ar fi bine", "ce fericita as fi daca".
Dar nu m-am gandit niciodata ca atunci s-ar putea concretiza. Poate ca imi era frica.
Acum imi doresc ca acum sa se concretizeze. Inteleg ca nu exista nicio sansa sa se concretizeze fix pe 20 mai, dar hai sa se concretizeze vara asta. Intr-un mod sau altul.
Cadou de la Univers pentru mine. Senchiu anticipat.

[vroiam sa scriu si dorinta, da' mai bine nu. Ca sa pastram ideea de dorinta secreta. Ca sa nu se supere Universul. ramaneti aproape ca sa vedeti daca inca mai merge faza cu dorinta de ziua mea ]

LE: mi-am dat seama ca exista o sansa sa se concretizeze de ziua mea. Deci sa nu incurcam Universul cu idei preconcepute de genul: "nu exista nicio sansa". Exista. Deci Universule, stii tu ce-mi doresc. Do it.

Planificarea activitatilor

2009-05-07T17:24:00.000+03:00

Deci e joi, 07.05.2009. Seara.
Se face ca pana vineri, 22.05.2009 dimineata tre' sa am o groaza de chestii gata. In primul rand proiectul+monografia de practica si licenta. Si evident baza de date in acces. Cat despre baza de date, sincer mi-e dor de persoana care mi-a facut un proiect asemanator in a 12-a. Si in aceeasi ordine de idei, sincer regret ca nu mi-am tinut gura si ca sunt la cutite cu John, programatorul. Da' ma descurc io si singura.
Asa. Deci alea tre' sa fie gata. Da' in ultima saptamana tre' sa si invat, ca incepe sesiunea si eu plec la mare in we ce ii precede. Si sa si workuiesc. Si e si ziua mea. Si cum pica miercurea, as putea baga mana in foc ca voi petrece toata saptamana.
Si ca sa pot face asta, m-am gandit ca tre' sa termin cu predarile pana vinerea viitoare.
Acu' ca am hotarat asta, m-am gandit sa si scriu pe blog, ca sa devina o promisiune ca termin, asta insemnand ca o sa lucrez si we asta (urasc asta) si noptile saptamanii viitoare.
Deci ramane cum am stabilit!
Paaaa, ma apuc de scris! :D

Do people change?!?

2009-05-06T19:34:00.000+03:00

M-am intalnit azi cu S. in banca. Ea lucra acolo. Era in camasa alba si costum negru, fardata finut. Am avut un soc. Stateam ca tuta si ma uitam la ea incercand sa nu par tuta si sa-i explic ce caut acolo.
Dar era greu de facut asta pentru ca in secundele alea eu imi aminteam diverse secvente cu ea: S. cu mine si bunicii nostrii in parc, cand aveam vreo 4-6 ani , S. imbracata ca o panarama din coltul Matasariului la "banchetul" de sfarsit de clasa a 4-a, S. in liceu, recunoscuta ca panarama, S. povestind cum dormea ea noaptea in tunelul de la metrou cu gasca, cum fuma iarba, cum lua bile si alte detalii mult mai picante si socante. S. mutata disciplinar din Cantemir, S. taind-si venele din plictiseala, S. beata in liceu....
Si acu' S. la banca, frumusica foc, dar totodata si "terna" cum ii cere actuala meserie.
Indata ce m-am dezmeticit am aflat ca e studenta la Romano-Americana si ca va mai lucra doar o luna aici pentru ca pe urma isi da licenta si pleaca la master in America.

Am fost indiscreta

2009-05-06T14:31:00.000+03:00

Eram azi la metrou, cam obosita si cam ciufuta dupa noaptea cea plina de vise cretine.
Stateam pe peron pe un scaun, visand la cana de cafea cu lapte ce urma sa o primesc in curand.
Si atunci am vazut 2 batrani de vreo 75 de ani, care se tachinau pe tema: "ce metrou trebuie luat pentru a ajunge in Pacii". Si atunci s-a produs incredibilul: el i-a tras ei o palma peste fund. Ea a zambit si l-a luat de mana si apoi au continuat sa vorbeasca, insa fara sa-i mai aud eu pentru ca s-au departat de scaunul meu.
Hehe, am zambit si eu. Ma gandeam ca uite, oamenii astia traiesc si la 75 de ani. Oamenii astia par fericiti si daca ea era putin cam foarte supraponderala, iar el putin cam incovoiat de anii ce-i purta in spate. Dar le jucau ochii. Si el i-a tras o palma in buna regula peste fund, asa jucaus, moment in care ei i s-au luminat ochii.
Unde putea sa-mi zboare mie mintea? Mi-am zis: "e clar. astia sunt vaduvi de ceva timp, acu' s-au gasit la matrimoniale si se joaca si ei uitand de varsta pe care o au." Dar tot e cool. Foarte cool.
Apoi a venit metroul. Erau multe locuri libere, asa ca eu am ales sa ma asez langa ei, pt ca "The Rainmaker" ce imi tine companie in metrou de vreo 2 zile devenise brusc neinteresant.
Si asa am auzit. Oamenii erau de undeva din provincie si venisera la Bucuresti sa-si vada nepoata. Nepoata proaspat nascuta si se pare ca nesperata. Citez: "mai Neluta, ai fi zis tu ca ficiorul nostru o sa se aseze si o sa aiba el vreun copil vreodata?"
He,he,he...mi-au facut ziua oamenii astia. :)

Iar ma amuz

2009-05-05T09:27:00.000+03:00

Deci criza, somaj, lumea nemancata, in curand lumea secerata de criza porcina, toate blestemele pe capul nostru.
Si totusi: de un 1 mai ploios, care s-a si anuntat a fi ploios de cu mult timp in urma, numarul turistilor a crescut cu 70% fata de anul trecut. Cool stuff.
Hip-hip-Udrea!

Ha ha ha

2009-05-04T23:15:00.000+03:00

Ce ma amuz! Tot semestrul la seminarul de analiza a fost o prezenta redusa. Nu de alta, dar profu' nu era tocmai un prof, ci Costin, baiatu' ala cu doi mai mare, pasionat de fotbal si ski si bursier la doctorat. Care fie vorba intre noi ne-a invatat analiza de 10 ori mai bine decat proful titular de curs care are vreo 30 de ani de predat in spate. Si care e foarte destept. Si la care la lucrare am luat 70% dintre noi 10 curat fara sa copiem, in conditiile in care a dat pe 1000 de numere. Dar a dat chestii facute, trimise pe mail, bla-bla. Iar cu prezenta a fost intelegator. Deci d'asta nu prea mergeam. Ca ne intelegeam pe mail si ca nu ne taia gatul pt absente.
Ei bine, ghici cu ce mi se umple mie Inboxu' acum?
Mi se umple cu mesaje de pe grup in care se aduna semnaturi pt sustinerea ideii de a-l chema pe prietenul Costin acum, cand chipurile nu se mai fac ore, sa ne pregateasca de sesiune. Ca avem domne' un examen greu in fata. Si Costin tre' sa mai lase mingea si sa vina sa repetam impreuna. Clar lucru.

Ma intreb de ce nu se fac petitii d'astea ca sa-i chemam sa ne pregateasca pt examen pe profii aia cu ani de experienta care au frecat menta tot semestrul. Sau care cereau prezenta, ne puneau sa venim la seminarii si ne dadeau drumul dupa 20 de minute.

Io sunt convinsa ca toti cei care am facut seminaru' cu Costin o sa trecem examenul fara probleme.
Pe de alta parte, mi-ar placea sa stiu ca peste 10 ani, Costin cel care joaca fotbal cu baietii si bea bere cu studentii (adica si cu fetele :))) ) nu o sa devina un prof libidinos care spune: "ne vedem marti la rezultate. da' daca tot am terminat cu relatia profesionala, poate pana marti iesim la un cico noi doi".

Si asa mi-am adus aminte ca maine e marti. Sper sa fie fara cele trei ceasuri rele ca il ia mama dracu'. :P

Ispita!

2009-04-29T18:17:00.000+03:00

Am oprit azi la Mega sa-mi iau vopsea de par. Ca nu-mi place aia de la salon si mai e si mai scumpa decat asta buna, din supermarket. Ei bine si in loc sa merg la raftul cu vopseaua mult dorita, am inceput sa ma uit in jur. Mare greseala, caci am vazut Iepurasi Merci, plini doar cu cate un fel de batoane Merci. Daaaaa, erau si cu martzipan.
Si mie imi place martzipanul. Mai ales batoanele Merci cu martzipan. Sunt moarta dupa ele. Visul meu dintotdeauna a fost sa se faca cutii merci doar cu martzipan.
Deci am pus mana pe un iepure d'ala, cu intentia de a lua 2 sau 3 cutii. Cand mi-am amintit: "Vita ce esti, n-ai voie!"
Le-am pus la loc. M-am dus si mi-am luat vopsea. Si lapte ca era in drum.
Apoi mi-a venit ideea: "daca cutia aia de Merci are forma de iepuras, e de la sine inteles ca o sa dispara curand. asa ca ma duc, iau o singura cutie si o pastrez pana la ziua mea. si la ziua mea o impart cu toti, eu mananc doar un baton, maxim 2. hai, maxim-maxim 3!!!"
Si am purces spre cutiile mult visate. Am luat una in mana, apoi mi-am zis: "Vacoo, cu siguranta o sa mananci inca din masina. Nu lua."
Si n-am luat. Dar parca regret. Cu martzipan nu mai erau decat 3 cutii. Care vor disparea.
La naiba, la anul, de Paste, vreau o cutie de Merci cu batoane doar din martzipan!
Multumesc anticipat! :D

Cutremurul

2009-04-25T22:12:00.000+03:00

Am asa: 2 caini in curte, o chinchilla, 3 perusi, 1 porc de guineea, o broscuta testoasa si un acvariu cu pesti.
Cainii taceau. Chinchilla dormea. Perusii erau in ora din zi in care nu fac galagie, porcul rumega fan, broasca nu stiu ce facea si pestii erau zen. Cum e nene posibil? N-ar fi trebuit sa fie si ele ceva mai simtitoare? Sa ma anunte inainte? Se pare ca ele nu se uitasera la OTV si nici nu-l ascultasera pe domn primar spunand ca vor muri pe putin 500.000 de bucuresteni la primul cutremur. Asa ca au stat linistite.

Acum sa ma laud: eu eram la masa, bagam frunze in mine si ma uitam la cireasa de pe tort. Zen si eu. Si dintr-o data mi s-a strans inima, apoi am avut niste mini-palpitatii. Apoi am zis ca-s prea multe frunze si am luat-o in sus pe scari. Unde m-a prins el, cutremurul.
Deci eu am simtit. Nu m-am prins eu ce vroia sa zica inima, dar spre deosebire de incompetentele de animale eu am simtit nene. Multumesc. La viitoarele palpitatii o sa am grija sa ies pe strada si nu sa ma cocot pe scari.

Caci acum fu nimic. Dar daca la nimicul asta am ramas fara telefonie fixa si mobila si s-a sunat la salvari in draci (probabil preventiv), va dati seama ca un cutremur mare nu e bine sa te prinda nepregatit. Ca oricum nu sunt sanse sa te salveze altii. E clar lucru, ca tu ramai tu cu tine si persoana ta, in fata urgiilor. Ma tem ca ramanem si fara net la un cutremur mare. Fara net. Si fara tv. Atunci sa vezi panica si infarcturi. Ca nu poti sa intri pe Hotnews, nu poti sa vorbesti cu prietenii pe mess si nici nu poti sa-l asculti pe dl. Marmureanu cum spune sa stam naibii linistiti ca nu s-a intamplat nimic.

Judecand dupa statusurile de mess, dupa comentariile de pe Hotnews si dupa panica creata de OTV cu domnul Istrate cu tot (Twitter n-am) as putea zice ca asta e primul cutremur on-line. Pai ce nene, numai revolutiile sa fie online?

Dixit

2009-04-24T23:31:00.000+03:00

Sunt o lepra.

Mi-am ratat cariera

2009-04-22T21:59:00.000+03:00

Trebuia sa ma fac doctorita.
Ma intreb daca in cazul in care as fi fost la medicina mi-ar fi placut la fel de mult sa caut tot felul de chestii despre boli si medicamente. Poate ca daca eram la medicina cautam pe net despre planul de conturi (yeah, right).
Oricum ideea e ca poate ca daca din clasa a 5-a pana in a 12-a am fi facut macar un semestru de biologie, poate ca as fi dat la medicina.
Imi place la nebunie sa caut pe net despre boli si medicamente. Si sa ma tratez singura cand e cazul (adica atunci cand racesc sau d'astea :)) ). Si uneori chiar imi iese.
Alteori nu inteleg de ce se da un antispastic la anexita. Dar o sa aflu, sper. Ca mi se pare interesant. :P

Gud niuz in da midal of za nait.

2009-04-18T03:31:00.000+03:00

Sunt cam varza, la modul ca am fost in club si am baut cam mult (deci o varza binedispusa). Si e 3:32 noaptea, de abia am intrat in casa si imi tauie urechile.
Da' am intrat pe net sa vad ce rezultat a avut Armand azi. Si desi blogul vad ca nu e inca actualizat, vad ca Armand e aproape vindecat si foarte optimist, ceea ce ma bucura nespus.
Deci adorm de-a dreptul fericita.
Si va doresc sa Pasteti Fericiti toti si mai ales sanatosi, ca asta, sanatatea, e mai buna decat orice.
Va tsuc. Noapti buna!

Za Secret

2009-04-10T21:09:00.000+03:00

Io de cand a dat caldura, am o dambla. Vreau sa stau la soare ca soparla, daca as putea sa stau toata ziua ar fi perfect. Dar nu pot. Insa la pranz, atunci cand colegii mei mananca, eu fug pt cam 30 de minute. 10 minute pe drum dus-intors, 20 de minute de stat la soare.
Colegii mei ma intreaba unde plec si eu nu le spun pt ca nu vreau sa mearga cu mine. Muhahaha, is my secret place. Asa ca ei spun ca eu m-am indragostit. De altul, nu de ala stabil. Si ca pentru ca un amant nu se scoate in lume, d'asta il tin secret. Si plec fara sa spun nimic, doar ca "la masa".
Ceea ce ma amuza. La culme. Le-as zice eu care e locul in care merg, insa mi-e ca atunci vor vrea toti sa mearga. Si imi strica oaza de liniste. Care e a mea si a altor oameni, dar oameni care au calitatea ca sunt necunoscuti mie. :D Sunt mamici cu copii mici. Mamicile au calitatea de a fi aranjate, frumoase si discrete, iar cei mici au calitatea de a dormi in carute si de a fi tacuti. Mai sunt niste zmei de vreo 7 ani care se intrec pe biciclete si pe role. Mi-e drag de ei, desi mai mereu imi ramane dumicatul in gat vazandu-i cat de aproape sunt de coliziune. :)) dar ei nu cad. D'asta mi-e drag de ei.
Mai sunt si niste batrani frumosi. Serios. Foarte frumosi. Aranjati, cocheti. Exista vreo 2 cupluri cu care ma vad mereu acolo. Cred ca au aproape 80 de ani, dar se tin de mana si vorbesc. Si barbatii sunt in costum, iar ele in culori vii si cu manichiura facuta. Frumosi batrani, va spun.
Si mai sunt si alti batrani, cu caini. Bichoni sau Cockeri, care se joaca cu porumbeii.

In parcul asta secret merg din liceu, mereu singura. Inainte de BAC mergeam acolo sa invat. Cred ca si in sesiune o sa merg acolo sa invat, ca e liniste. Copiii care sunt, sunt bine crescuti si nu tipa. E liniste, soare, verdeata, curatenie. Pe iarba mereu proaspat cosita stau porumbei, iar printre ei alearga caini. Numa' dupa asta iti dai seama ce lume si ce caini populeaza parcul. :)

Maine o sa pun si niste poze proaste, facute cu telefonul. Azi nu le pun pt ca nu gasesc cablul si mi-e lene sa il caut. :P

Necesit ajutor. Pisicologic.

2009-04-08T21:18:00.000+03:00

Copchilasi, am o problema la mansarda. Cred ca se cheama alergie la invatat.
Cum se manifesta? Pai asta iarna, in sesiune, mie inainte de fiecare examen parca mi se facea dor de doctorii de la urgenta. Ramaneam fara aer, aveam palpitatii, imi amorteau 2 degete de la mana stanga, imi faceam ganduri negre, vroiam la spital. Intr-un final am si ajuns. Doctorita de la camera de garda mi-a zis ca sunt intr-o stare excelenta fata de surorile mele din Regie. Ca acolo merge salvarea si le gaseste lesinate printre cani de cafea si sticle de cola.
Mi-a facut un calciu in vena si m-a trimis acasa. Eu n-am fost deloc multumita de rezultat, caci eu nu traiesc inconjurata de cofeina nici macar in sesiune. Si am plecat acasa si am continuat sa ma plang ca ma simt groaznic. Cam fix pana s-a terminat sesiunea. Dupa ultimul examen mi-am revenit miraculos.
Si sa nu credeti ca am dormit mai mult. Sau ca n-am mai muncit. Sau ca s-a schimbat ceva. Ca nu.

Acu' sunt in presesiune. Dau lucrari, partiale. Simple. Ma doare cam in dos de ele. Doar ca ma gandeam ca ar fi frumos sa stau la birou sa invat, ca o sa-mi fie mai usor in sesiune.
Ghici ce? N-am aer, acum cateva zile am avut palpitatii, ma doare un punct din cap, am ganduri negre.
Cum se numeste chestia asta? Exista alergie la invatat?
Eu cam refuz sa cred ca e spasmofilie. Pt ca dorm bine, calciu am luat, plus caaaa....daca m-ar duce cineva in club acum as fi un om fericit si care are aer. Sau daca scriu in blog. Sau citesc bloguri. Sau orice mai putin sa invat.
Deci la serviciu n-am nimic,nimic,nimic, poate doar o stare de chef-less. Daca ma duc la tv n-am nimic. Cand citesc cursuri n-am aer!

Acu' ca am relatat problema o sa astept sfaturi de autoconvingere ca invatatul nu dauneaza grav sanatatii. Cu interes astept. Multumesc. Anticipat.

Avem viata in sange

2009-04-02T20:27:00.000+03:00

O super campanie care ar face bine sa se si concretizeze, sa nu ramana la stadiul de campanie.
La fel cum toti care putem am face bine sa donam sange si chiar celule stem.
Pentru ca nu poti intelege importanta unei pungi cu sange decat atunci cand ti se spune ca viata cuiva drag depinde de ea. Si doar atunci.

Niciodata nu m-am gandit sa donez sange pana anul trecut. Ca doar v-am mai spus ca sunt egoista. Am avut chiar si o operatie si cand am aflat ca nu ma opereaza decat daca le duc adeverinta ca s-a donat sange (desi era operatie simpla si 95% nu aveam nevoie de sange si chiar nu am avut) eu am venit cu geniala idee sa se duca si sa dea 5 ron cuiva care mergea sa doneze ca sa spuna ca doneaza pt mine. Ceea ce s-a si intamplat. Si care se pare ca e o practica veche.
Pt ca in general donatorii merg acolo pt reducerea de la transporturi, ziua libera si alte avantaje d'astea. Iar cei care nu au nevoie de astfel de avantaje "se descurca" chiar si cand ar trebui sa dea sange pentru cineva apropiat.
Dar anul trecut mama a avut o hemoragie severa, si cum ajunsese ea inconstienta, cam verde la fata si cam fara viata, cei de la chirurgie-ginecologie din Municipal (care sunt demni de toata scarba de la asistente, la anestezisti si chirurgi, mai ales anestezistii) mi-au zis ca pe moment viata mamei sta intr-o punga de sange. Urmand ca in urmatoarea perioada sa stea in 3 pungi de sange pe zi. Happy,happy, joy,joy, problema s-a rezolvat cu supeeer-spaaagaaa doctorilor si apoi dupa metoda "dat 5 ron donatorilor" (pentru ca eu si tata nu puteam dona atunci si am preferat sa nu-i obligam pe altii. iar spaga data doctorilor a fost ca sa ii dea sange inainte sa facem noi rost de "hartii". ca murea pana mergeam noi sa "donam".)
Dar mi-am dat seama ca nu e ok. Ca sange trebuie sa fie. Ca trebuie sa aiba sange si cei care nu au super spaga la indemana. Asa ca mi-am promis ca de cate ori pot o sa donez. Pentru ca avem viata in sange. ;)

deci da!

2009-03-31T23:15:00.001+03:00

acest post ascunde un secret. :D

Completam oracolul Oanei. :D

2009-03-30T23:39:00.000+03:00

BĂUTURI:

Cafea: bauta pe la pranz, in functie de chef: simpla, cu zahar, cu lapte, cu zahar si lapte, ice-coffee etc.
Vin: alb, sec sau demisec
Bere: imi placea, acum teoretic nu prea ma mai lasa stomacul sa o beau. practic o sa mai incerc, poate a fost doar o etapa nefasta din viata mea. :)))
Tărie: in general sambata seara
Suc: limonada sau fresh de porto. pe vremuri era cola, da' acum am imbatranit si nu-mi mai permit.
Ceai: tone. ceai alb, ceai de galbenele, ceai de musetel, ceai de fructe. neindulcit, baut de placere. cum a devenit ceaiul de galbenele placere? din ipohondrie. :D

MÂNCARE:

Mâncăruri: iuti.
Desert: hmmm....clatite sau ceva acrisor.

CINEMATOGRAFIE:

Actori: al pacino, ethan hawke, nicole kidman. ethan e printre ei pt ca e sexy, d'asta.
Filme: Scent of a Woman, Dogville, Great Expectations. Ah, si d'asta e printre ei Ethan.

CU DEGETUL PE HARTĂ:

Munte sau mare: ambele
Unde aş vrea să merg: intr-un safari in Africa, in Egipt, intr-o croaziera in Caraibe, in Australia, in China, in India, in Rusia, cam peste tot mi-ar placea.
Unde nu aş vrea să merg: in partea saraca si infometata a Africii.

CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI:

Nume de fete: nu stiu, astea sunt intrebari pt persoane in asteptare de copil
Nume de băieţi: idem precedenta
Jocuri de societate: sticluta, innecatelea, d'astea
Jocuri sportive: hmmmm....am rosit!
Culori: verde, galben, portocaliu, albastru
Contraste: eu langa o blonda
Floare: toate
Metal: aur alb
Familia ideală: sanatoasa, vesela, intelegatoare
Animal: mi-ar placea sa inot si sa ma joc cu un delfin.
Maşină: important e sa nu fie mare. si sa fie feminina. ceva gen matiz, citroen, mini, fiat grande punto, ford fiesta, audi (in afara de Q-uri ca alea nu respecta prima regula)....in functie de buget, coane fanica.
Câteva calităţi: sunt modesta, nu le spun
Câteva defecte: modestia
Ce mă scoate din sărite: nedreptatea (in general la adresa mea sau a celor pe care ii iubesc. nu sunt atat de altruista incat sa ma scoata nedreptatea in general din sarite pt ca ma iubesc prea mult pt a fi mereu scoasa din sarite. dixit.)
Ce mă binedispune: hehehe...multe,multe,multe.
Nu plec de acasă fără: bani, acte, telefon
Cea mai mare năzbâtie: am cazut la 4 ani printre treptele toboganului si mi-am spart vreo 4 dinti si buza. din fericire nu exista urme.
Întâlneşti peştisorul de aur şi ai dreptul la o dorinţă: sa fiu fericita (cred ca asta include toate cele, inclusiv fericirea celor pe care ii iubesc)
Ce asculţi acum: broasca testoasa devorand gamarus. :D

Gata? mai lipsea intrebarea aia, cheie: "De cine iti place?"

De fapt erau mai multe interesante, mai erau si: "cu cine ti-ai luat limba in gura pana acum?", "la cati ani te gandesti sa-ti pierzi virginitatea?", "ce vrei sa devii cand vei fi mare?", "imi lasi o amintire?"

Ce vremuri, nene....

Cu capsa pusa

2009-03-28T03:43:00.000+02:00

1. Atata vreme cat si cersetorii fumeaza, tigarile inca sunt prea ieftine. Ar trebui ca accizele sa creasca cu mult mai mult decat sunt si banii astfel castigati sa fie investiti in sistemul sanitar. Ar fi dragut,nu?

2. Noua lege antifumat cu siguranta a fost gandita si votata de niste fumatori inraiti.

3. Cum adica e dreptul fumatorilor sa fumeze unde vor? Dreptul meu de a nu venii acasa cu plamanii in palma unde e? Un fumator ar trebui sa stea afara sa fumeze max 15 minute, asta daca lalaie tigara. Un nefumator daca nu vrea sa inhaleze fumul tre' sa stea non-stop in afara clubului.

4. Bartolomeu, zis Barti, cel ce are mai nou titulatura de spiritul casei, cu siguranta a fost fumator: de cand am inceput sa scriu postul asta e a 4-a oara cand mi s-a restartat laptopul. Cuminte, Barti, am treaba.

5. Am fumat si eu 2 ani jumate, stiu ce buna era o tigara cateodata, stiu ca ieseam in oras si fumam si un pachet in 2 ore. Dar niciodata nu am fumat frecandu-ma de alte 6 persoane si arzandu-le cu tigara mea. Plus ca atunci cand in loc de aer e fum intr-o incinta, nu pot intelege de ce ti-ai mai aprinde tu alta tigara.

6. Am ajuns acolo cu amigdalita si otita, dar oricum nu le bag eu pe astea doua in seama asa ca eram vesela. Muzica era buna, compania mea asemenea. Restul companiei semana cu frati-miu deci nu ma bag la mari critici ca,deh, despre familie numai de bine. :D Si mi-am dat seama ca am plecat de acolo cu arsura in plamani, imi ard plamanii, really, si cu o stare de nervi mega mare. De imi venea sa-i bat pe toti. De atunci cand ma atingeau vecinii cu tigarile imi imaginam cum le sting tigarile in cur (al lor, desigur). Ma oftic pt asta atat pe mine (ca uneori nu stiu sa trec peste nervi) si in al doilea rand pe aia care ii lasa pe fumatori sa fumeze in spatii inchise. Si le mai dau si tigari moka!!!

7. Eu si spatiul meu personal suntem inseparabili. In spatiul meu personal cam o singura persoana poate sa intre. Si nici aia tot timpul, ca ce-i prea mult strica. Nu ca s-ar fi intamplat ca acea persoana sa intre vreodata prea mult. Bineinteles ca nu. Dar nu despre asta vroiam sa scriu, ci despre cum URASC!!!! URASC! URASC! sa se frece necunoscuti de mine. Chiar daca nu o fac intentionat. Mie nu imi place sa ma ia mama si tata in brate, deci cum sa suport sa ma frec de altii???? Mie nu imi place sa ma iau in brate cu prietenele. Sau sa merg pe strada tinandu-ma de brat cu ele. Am nevoie de spatiu ca altfel fac urat. De fapt, acum, inconjurata de eucalipt, cu ceai cu miere langa mine, cu sirop de tuse ingurgitat, imi dau seama ca de la fum e tusa. Nervii sunt de la inghesuiala. Pe care o urasc.

8. Acu' ma culc. Vad ca si Barti s-a culcat, ca nu s-a mai stins asta. Stiam eu ca daca ii vorbesc, ne intelegem. Somn usor si voua!

Despre nimic, fara scop, de dorul lelii

2009-03-25T22:50:00.000+02:00

Ce face kiki atunci cand nu stie de unde sa faca rost de unele date care ii trebuie neaparat? Kiki se preface ca e in vacanta si ca nu are nimic important de facut. Minunata kiki asta.
Ar putea kiki sa se joace de-a vacanta si schimband apa broastei, dar kiki nu face nici asta, kiki isi ignora responsabilitatile.
Bineinteles kiki se intreaba sincer daca o sa se mai scarpine inca 4 zile daca acum baga niste whiskey. Dar nu stie raspunsul la intrebarea asta, asa ca kiki ignora si sticla de whiskey.
In 5 minute incepe Taboo pe N.G., deci o sa pot sa-mi ignor deadline-urile facand ceva de oameni cu IQ de peste 30. :D

Apropo de asta, acum imi dau eu seama ce ascult. :))) Asta e modul perfect in care subconstientul tau poate sa devina emo fara ca tu sa-ti dai seama.

Noapti buna dragii mei! (sau esteti numai gagici pe aici?)
Daca esteti numai gagici eu va tsuc balos, asa cum m-a invatat alesonne. :))

Oana cea buna vs. Kiki cea insensibila

2009-03-24T20:14:00.000+02:00

O citeam acum pe Oana . Oana a fost colega cu mine de clasa in liceu. Se pare ca Oana e neschimbata. Citind postul de acum parca o vedeam pe Oana intr-a 12-a cand se chinuia saraca sa ne adune, sa ne scrie caracterizari pentru albumul de sfarsit de liceu, sa aranjeze cu fotograful pentru pozele de sfarsit de liceu, sa faca invitatii pentru profi si in acelasi timp Oana noastra era terminata de suparare ca se termina liceul si ne despartim. Stiam ca sufera sincer, desi cred ca nimeni nu ii impartasea suferinta. Cel putin nu la cotele alea.
Acu' vad ca face exact la fel. Hehe, citind ce tot scrie cu ocazia sfarsitului facultatii mi-am amintit-o asa, din clasa a 9-a si pana intr-a 12-a. Dupa ne-am mai vazut doar de 2 ori. Si era neschimbata. Pardon, neschimbata psihic. Fizic arata mult mai bine acum, pentru ca a slabit mult si s-a facut si mai buna decat era. Asaaa. Mi-am amintit de pasiunile ei facute pentru profe si profi. Oare cati dintre noi ajungem sa ne iubim profesorii? Hehe...acum ma intreb,Oana, daca mai stii ce fac Bumbi si Clemonce. :)))

Bun. In antiteza cu Oana doresc sa ma prezint pe mine. Eu, Cristina, zisa Kiki, n-am niciun sentiment fata de terminarea facultatii. Sau am unul de bucurie. Cum am avut si la sfarsitul liceului. Totusi, nu o bucurie mare. Nu atat de mare incat sa simt nevoia sa ma duc sa ma imbrac intr-o roba si apoi sa ma duc sa beau in locul ala in care alti oameni dorm. Nu simt. Nici in a 12-a n-am simtit nevoia, insa in a 12-a am imbracat roba (ca deh, ne-au dat o diploma de onoare pt prezenta la cursuri. mie si colegilor mei de chiul din clasele 10-11 ni s-a parut foarte tare asta) si am fost si la bal pentru ca nah, era rost de dans si voie buna langa oamenii cu care facusem asta (dansul si voia buna) timp de 4 ani. Dar n-am varsat o lacrima. N-am avut niciun nod in gat. Nici poze n-am facut. Ca nu aveam sentimentul ca se termina ceva, doar stiam ca urmeaza ceva mai bun. Si cum nu plecam pe luna ma gandeam ca oricum daca o sa-mi fie dor de cineva o sa-l pot vedea.
Acu' nu ma duc la dans pentru simplul motiv ca timp de 3 ani n-am dansat cu ei. M-a cam durut in dos de ei mai exact. Deci atunci o sa prefer sa fug o zi la mare sau sa merg la distractie cu cei cu care merg deobicei la distractie. Si daca tot iau licenta, ma gandesc ca as gasi alte persoane pe care sa le cinstesc in loc sa-i cinstesc indirect pe cei din asociatia studenteasca.
Cu roba nu ma imbrac pentru ca o sa fiu probabil la serviciu atunci. Si am imbracat deja o roba in a 12-a. Si nu devin avocat, deci nu am de ce sa dau 100 ron ca sa ma fatai o zi in roba.

Phiu...de fapt asta vroiam sa spun. Sa ma confesez. Macar jurnalul sa ma inteleaga daca restul nu ma inteleg. Mi-a promis azi un coleg ca imi plateste el balul+roba doar ca sa vin. Ca asa-i frumos. Ca-i un moment unic in viata unui om. Ca, deh, atat de bine ma cunoaste el incat a crezut ca eu nu vin pentru ca nu am bani. Si a vrut sa fie gentleman. Motiv pentru care i-am multumit si-i multumesc. Da' tot ma amuz la culme. Fac gagicile credite ca sa-si ia rochii de bal si sa se duca la cosmetica si la coafura. Muhahaha....

Moment unic...cand o sa stiu ca am terminat cu licenta o sa vreau sa merg la mare. Ala moment unic, nene. Ca intr-adevar, n-o sa mai merg a 2-a oara pentru prima data la mare dupa licenta.

Da' Oana tot o fata excelenta e, chiar daca nu am prea mai tinut noi legatura. Chiar si tata o iubeste, desi nu a vrut sa pupe steagul Rapidului cand a venit la noi in casa. :)) :)) :))

Dileme

2009-03-23T17:17:00.000+02:00

Am intrat in Diverta de pe Magheru. Stiam ca ma grabesc, stiam ce vreau, stiam de unde se ia. Dar nu m-am putut tine si m-am plimbat vreo 10 minute, cu limba de un cot dupa tot felul de carti si "prostioare", adica articole de birotica. Apoi am urcat si am vazut cafeneaua. Si senvisurile. Si torturile. Si cum arata o cana de ceai. Si iar limba de un cot. Imi imaginam ce mi-ar fi placut sa iau vreo 5 carti, sa le rasfoiesc si sa beau un ceai d'ala. Chiar si un senvis arata bine, dar nu mergea cu ceaiul, deci trebuia sa aleg. Dar nu aveam timp. Asa ca imi propusesem sa revin maine, cand stiam ca am o ora "moarta". Nu ca n-as mai fi vazut o Diverta in viata mea, dar asta noua de pe Magheru chiar arata bine.
Ajung la ticketpoint si cer 2 bilete la un concert. Nenea imi zice pretul, eu ii intind cardul. Nenea isi schimba privirea de functionar public plictisit cu una de nebun furios si racneste: "De la 3.03.2009 nu se mai fac plati cu cardul in Diverta. Dumneavoastra nu stiti sa cititi, scrie mare aici, sub nasul dumneavoastra." Hmmm...am multumit in gand divinitatii ca nu mi-a zis "Fah" si m-am dus pana la banca sa scot bani. A durat vreo 15-20 minute. Si multi nervi. Vreme in care as fi putut sa beau ceai afundata intr-unul din fotoliile lor. Dar n-o sa mai fac asta nici macar maine. Ca n-o sa am chef.
Dar ei oare de ce n-au mai avut chef sa accepte plata cu cardul? In toate Divertele e asa sau astora de pe Magheru li s-a urcat atmosfera primitoare la cap?

Post educativ

2009-03-20T11:31:00.000+02:00

Mie imi plac florile! Mult! Daca as avea mereu flori in casa ar fi perfect. Orice floare. In general pe sezoane. Primavara flori de primavara, vara flori de camp, toamna anemone, crizanteme, nebunii, iarna merge orice, desi iarna parca nici nu le simt nevoia ca in restul anotimpurilor. Motiv pentru care pana nu de mult imi cumparam flori saptamanal.
As cumpara si acum insa nu vreau sa le iau de la tiganci sau florarie pentru ca sunt prea scumpe si de banii aia as putea sa-mi iau altceva, de exemplu gablonturi. :D Deci eu pentru casa mea iau flori din piata. Si de la o vreme n-am timp sa ajung in piata de unde rezulta, ca la matematica, faptul ca mai rarut cu florile, ca-i mai dragut.
Dar imi place sa le primesc. Mi se par un cadou ideal de la cunostiinte. Adica prietenii pot lua cadouri inspirate si de care sa ma bucur, dar cunostiintele mai bine s-ar opri la buchete minunate de flori. Ca nu o fac e partea a 2-a. Dar zau, mai mult m-as bucura de un buchet la mama lui, decat de un parfum pe care nu o sa-l folosesc niciodata ca nu-mi place. Sau de o carte pe care ori nu-mi place, ori o mai am de 100 de ori in biblioteca. Sau de un maimutoi.
Mai ales cartile si parfumurile ar trebui daruite doar de prieteni extra apropiati. Care stiu ce gusturi ai. Ca altfel sunt bani aruncati pe fereastra. Unii ar spune ca si florile la fel, dar tin sa-i contrazic: florile ma binedispun pentru o saptamana intreaga in medie (gratie prafurilor de vitaminizare a lor :D )
Buuuun. Dar precum probabil ca va inchipuiti ziua mea nu e zilnic. Ghinion, stiu. Pe langa asta, ai mei au avut si proasta inspiratie sa nu imi puna nume de sfant. Am doua mucenice sau ceva de genul asta, insa nici macar eu nu le stiu data exacta. Ma gandeam sa o caut si sa o retin, dar am zis ca mai bine nu, ca pe urma astept cadouri si ma supar ca nu o sa le primesc. :)))
Gud. Deci nu primesc chestii cu frecventa macar saptamanala pe care as considera-o perfecta. Si totusi, in zile insorite ca azi, ma trezesc cu o "atentie" (si nici nu lucrez la stat). O floare. O orhidee in cutie. Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. E singura chestie hidoasa in materie de flori. Bineinteles ca nu ma refer la o astfel de cutie cu orhidee. Asta ar fi fost perfecta. Ma refer la chicioseniile de cutii cu o floare de orhidee care se gasesc la toate tigancile, la fiecare colt de strada. Eu nu inteleg de ce cumpara lumea asa ceva. E u-r-a-t-a! Si e scumpa pentru cat de urat arata.
Un buchet de ghiocei e 1 leu. Un buchet de branduse e tot 1 leu. O zambila e 5 lei. O frezie 2 lei. O basina porcului gratis, daca o plantezi pe balcon.
Deci de ce ar cumpara cineva o cutie d'aia? De ce? Chiar sunt persoane carora le place? E trendy? E cool? Pare ceva de bon-ton? Ca sa nu mai zic ca chiciosenia costa exact cat un fir de orhidee din aceea mai firava si mov. Care e foarte misto. Si tine vreo 2-3 saptamani. Si e finuta. Deci de ce sa duci un carton cuiva?

Moment de sinceritate

2009-03-19T00:01:00.000+02:00

Anul trecut ajunsesem sa am un job cool. Foarte cool. Adica eu, fata oarecum timida si cu picioarele pe pamant, ajunsesem sa o ard la cafele in Inter si Marriot cu oameni importanti. Cu o poveste in spate, cu experienta, cu functii importante si in general in varste inaintate. Sau oricum cu vreo minim 15 ani mai inaintata decat a mea.
Jobul meu era sa vorbesc cu directori.
Am luat-o gradat. Intai vorbeam cu directori de microintreprinderi. La primele intalniri cam dardaiam, ca am zis ca eram timida si stiam ca eu sunt un bebelus pe langa ei. Insa am intalnit o groaza de batuti in cap care mi-au facut increderea in mine sa infloreasca. Plus ca pe masura ce timpul trecea, eu invatam mai multe si na, era normal sa fiu mai sigura pe mine.
Apoi intreprinderi mici. Apoi mijlocii. Apoi mari! Am ajuns, in vreo 4-5 luni, sa o ard la intalniri importante. Ca o pitzi ce se dadea importanta, am ajuns sa ma cert all day long cu secretarele oamenilor astia importanti. Niste gaste proaste, nene. Gaseau greu loc in agenda pentru mine.
Insa eu le convingeam si ajungeam sa vorbesc cu oamenii aia. Care ma respectau. Care imi vorbeau de la egal la egal. Unii imi sarutau mana la plecare. Eu aveam 20-21 de ani, e ceva, sa stii. Banii erau iar, mai mult decat speram eu la vremea aia.
Si s-a intamplat un lucru oarecum firesc. M-am plafonat. Era prea important ce se petrecea ca sa ma mai uit in jur. Ma trezeam dimineata, ma imbracam plina de importanta si plecam la job. Beam cafea in cafenea cu oamenii mei importanti, mancam la pranz de la catering, plecam seara acasa cu taxiul, nici nu era nevoie sa ma chinui eu sa conduc. La scoala iar era oarecum lipsit de importanta sa ma duc. Ce sa fac, sa merg sa-l ascult pe fraierul ala sau sa ma intalnesc cu nenea ala important? Faceam bine ce faceam. Primeam oferte de angajare de la clienti, ceea ce ma incuraja. Si ma facea sa adorm tare linistita seara, fara sa-mi pun vreodata problema ca as uita de ceva.
A trecut si sesiunea, am luat note mici, cam asa, de politehnica, nu de ase, dar nene, am luat toate examenele. Fara sa copiez. Si mergand zilnic la serviciu, uneori pana seara. Si in continuare nu paream sa gresesc nimic la serviciu.
Azi asa, maine asa, pana intr-o zi cand stateam si o ardeam la un cocktail pe plaja, de fapt intr-un bar de pe plaja, asteptand sa se opreasca ploaia sa putem ajunge la vila unde stateam. Acolo erau niste reviste economice. Cineva le-a rasfoit si m-a intrebat senin o chestie infinit de simpla, cu care eu eram in gura toata ziua: CA. "Ce e cifra de afaceri?". Pai stai sa vezi, e chestia despre care intreb eu zilnic. Si care pt fiecare plafon in parte tre' sa aiba valorile astea. "Ok, dar cum se obtine?" Si n-am stiu. N-am stiut. Inutil sa mai spun ca m-am simtit ultimul om. Ultima pitzipoanca proasta.Pt ca asa eram. Nu numai ca era ceva extrem de uzual si simplu, dar eu foloseam chestia aia aproape zilnic. Fara sa ma intreb cum o calculeaza fraierii. Asta a durut cel mai mult, probabil ca daca nu stiam ce inseamna cuvantul "planeta" ar fi durut mai putin, pentru ca eu nu ma dadeam mare profesionista zilnic folosind cuvantul "planeta". Pe drum spre casa imi venea sa plang in hohote, dar m-am abtinut. Ca asta mai lipsea. Apoi toata ziua mi-a venit sa plang, dar m-am abtinut in continuare. Insa n-am uitat episodul. Pentru ca m-a marcat. Pentru ca mi-am dat seama ca ma plafonasem si nu eram exact ceea ce imi doream sa fiu si credeam ca sunt. Pentru ca mi-am dat seama ce fata ar fi facut "amicii" mei importanti daca stiau ce tampita au in fata. Si in secunda aia am realizat ca teoria nu e pentru fraieri tocilari. Ca la varsta asta e importanta rau scoala.
Ca nu conteaza ca sunt isteata si prind repede. Ca nu conteaza ca ma respecta adevarati profesionisti, atata vreme cat ei stiu doar ca e vopsit gardul, n-au habar de leopardul dinauntru. Ca sunt momente cand nu e domnul google langa tine ca sa il intrebi pe el despre lacunele tale. Si mi-am promis ca o sa invat mult anul asta. Si n-o sa mai folosesc notiuni pana nu stiu totul despre ele. :))
Si anul asta, pe langa ca notele mele sunt ca de student de ase care merge la examene cu handsfree in ureche (doar ca eu in continuare n-am copiat nimic), am realizat si chestii mult mai importante.
Adica nu o mai ard la cafele cu oamenii importanti, dar le fac oamenilor alora importanti rapoarte de evaluare pentru firmele lor importante. Si stiu cum se calculeaza indicatorii economico-financiari si daca ma trezesti la 3 noaptea si ma intrebi punandu-mi o lanterna in ochi.
Si adevarul e ca e mult mai satisfacator sa bei o cafea pe fuga in timp ce predai un raport pentru care n-ai dormit ca lumea doua saptamani, decat sa duci o viata de pitzipoanca alintata de soarta. Nu de alta, dar mai sunt si sensibiloasa si nu suport sa nu stiu chestii pe care se presupune ca trebuie sa le stiu. Si imi stric vacante si somnul din cauza asta.
Mandria nu face casa buna cu prostia si am zis ca e mai bine sa scap de prostie decat de mandrie. :P

Dilema dilemelor.

2009-03-18T11:15:00.000+02:00

Stiti cum e sa te scoli dimineata prea devreme? Si sa sune telefonul fix la fel de devreme? Si cand raspunzi, inainte de cafea sa te gandesti ca upsi, ce bunic o fi patit ceva foarte nasol sau ce persoana are chef de injuraturi de la prima ora de la mine pentru el/ea?
E rau. Dar raspunzi totusi si auzi vocea foarte grava a nasului. Zici, ok, deci bunicii n-au nimic. Dar tot ceva grav e. Si astepti asa, cu parul ravasit, sa auzi vestea naspa.
Vestea naspa vine, insa ea nu te afecteaza pe tine: "sunt la Brasov, la o inmormantare". Apoi te intrebi in gand de ce tre' sa aflii tu asta la 7 fara ceva dimineata. Adica ok, a murit cineva. Nasol. Sincere regrete. Dar oricum cineva moare in fiecare minut, ca sa nu zic secunda pe glob. Deci asta e.
Si atunci auzi: "Taica-tu si maica-ta ce fac?"/ "Dorm" / "aaaa...bine! Tu ai pipait vreodata un mort?" / "Poftim?" / "Ai pus mana pe un mort?" / "ahm...ahm....ahm. nu,nu,nu. Poate pe matusa, nu-mi amintesc, nu vreau sa tin minte detalii d'astea, nu vreau sa ma gandesc asa dimineata la asa ceva!!!! Dar totusi? De ce intrebati?" / "Pai stii...mortul asta a mai fost acum 40 de ani in moarte clinica cateva zile. Iar acum e foarte moale. E moale si il inmormanteaza azi. Tu ce zici sa fac? Eu cred ca nu e normal sa fie moale... Tu ce zici?" / "aahm....ahmmm.....ahmmmmm.....ahmmmmm.....autopsie nu a facut?" / "nu, e batran" / "chemati un doctor sau asigurati-va ca e mort" / "cum sa fac asta?" / "ahmmmm.....ahmmmm.....ahmmmm...ca in banc....impuscati-l in inima, injunghiati-l, ceva de genul asta, oricum. ca mai bine sa moara de tot acum, decat sa se trezeasca in cosciug, la 2 m sub pamant."/ "eu nu rad, chiar e moale, cristina" / "atunci chemati un doctor, eu nu stiu cum tre' sa fie un mort, banuiesc ca fara puls si respiratie ar fi ok, dar cine mai stie?!? Cica au mai fost cazuri."

Deci e aproape comic. Pe mine la 7 dimineata ma apucase chiar rasul. Dar de atunci ma tot gandesc. Nu stiu daca e normal sa fie moale, dar nasu' meu a fost la multe inmormantari. A vazut multi morti. Iar omul ala a mai fost candva aproape mort si s-a trezit. Spooky.

Deci am o rugaminte. Peste 150 de ani cand o sa mor, inainte de a ma inmormanta sa va asigurati ca sunt moarta. Sa ma autopsiati. Sa ma injungheati, sa ma orice, numai sa nu existe posibilitatea sa ma trezesc acolo fara posibilitatea de a iesi. Sau sa imi puneti in cosciug un mobil care sa aiba acoperire la 3 metri sub pamant. Multumesc anticipat.

Sper ca raposatul sa fie raposat si sa nu aiba parte de surprize d'astea. Radem, glumim, da' naspa tre' sa mai fie sa te trezesti ca rudele si cei dragi te-au ingropat de viu. Si mai si jelesc dupa tine. Adica macar de ar face-o special.

Despre mame nebune, MILF si alte d'astea

2009-03-17T09:12:00.000+02:00

Fascinant. As scrie eu despre Mihaela si al ei manage-a-trois, da' nu vreau. Ar fi minunat ca dintr-o data sa nu o mai caute niciun reporter. Niciun paparazzo. Sa se trezeasca Dani fara reporteri in fata blocului. Sa vezi atunci cum fac ei apoplexie! Nu acum cand isi plang toata ziua de mila ca le e viata in direct. Unde isi plang de mila? La tv si in ziare. Da, just. Inteleg drama, cum sa nu.
Dar ziceam ca nu scriu despre ei. Pai atunci hai sa scriu despre alta mama ce-mi pare denaturata. Corina, cu poza de pe coperta unei reviste, dupa cum putem observa.
Deci nu inteleg ideea de a aparea goala, pe coperta unei reviste, cu copilul in brate. Nu o inteleg si basta. Poate sunt eu mai de moda veche,asa.
Aproape ca inteleg ca poate vrei sa apari goala prin tot orasul in timp ce esti insarcinata. Te mandresti ca ti-ai pastrat forma fizica de invidiat. Si arati bine si asa, cu un copil in tine. Nu prea stiu de ce ai vrea sa te gandesti ca o groaza de obsedati sexuali si-o freaca in baie cu ochii pe poza ta de femeie insarcinata, insa ma rog, e optiunea ta, corpul tau and so on.
Inteleg si de ce pozezi goala dupa ce ai nascut. In definitiv asta e ca si cum ai fi pozat goala pentru reviste inainte de a naste. Plus ca acum ai motiv sa te mandresti: uite,bre, am stat 9 luni cu un copil in mine, m-am scremut, l-am nascut, acum nu dorm noptile, da' uite ce sexoasa sunt. Ca inainte. Eu nu m-am ingrasat, n-am facut vergeturi, nu mi-au aparut riduri. Sunt sexoasa orice s-ar intampla.
DAR: de ce sa pozezi goala cu copchilul? S-au terminat castravetii, bananele, prazul, catusele, costumele sexoase, coditele de iepuras? S-au terminat toate astea si nu stiai ce poza originala sa mai faci? Vrei sa-ti maresti publicul? Sa se uite la pozele tale si sa saliveze si pedofilii? Care-i faza? De ce ai face poze goala, cu copilul in brate?

Nu mai sunt nesimtita

2009-03-14T11:53:00.000+02:00

A trecut ceva vreme de la prima masea scoasa. Toate au fost bune si frumoase, fara umflaturi si alte d'alea.
Asa ca am ajuns la ultima masea. Ma duc eu vesela ca o florica si imi spun ca in 20 de minute scap. Asta pt ca 10-15 minute dureaza pana isi face efectul anestezia.
Buuun, ma duc, ma asez pe scaun, linistita rau. Imi face anestezia stau putin, se apropie cu bisturiul de mine, eu "ihi-hi-hi-ha-ha-ha, hai mai repede ca ma grabesc". Baga bisturiul: "auuuuuuuuuuuuu". Mai baga o doza de anestezie. Scena se repeta. Mai baga una. Iar se repeta scena. Si tot asa pana am ajuns la anestezia numarul 5. Tin sa precizez ca nu bausem cafea,cola, ceai sau alte d'astea, nici macar ciocolata, stiu care-i treaba cu anestezia asta. Bun. Cel putin dupa a 5-a anestezie nu mai simteam nimic. E adevarat ca eram si mega ametita, dar cel putin nu simteam durere.
Incepe gagica si trage, si trage, si trage de masea. Maseaua nu vrea sa iasa. Baga bisturiul de vreo 10 ori si tot taie, apoi baga o foarfeca, eu nu simt nimic dar incep sa ma gandesc ca am de-a face cu un Ciomu in varianta feminina care imi taie limba si o face confetii. Ca altfel ce sa tot taie?
Mai trage, eu ma plang ca ma doare maxilarul in partea dreapta, maseaua fiind in stanga. Goood. Cheama o asistenta sa-i tina "contra". Adica sa ma apese pe mine pe partea drepta a fetei, in timp ce ea trage de o masea din stanga. Foarte tare, frate. Maseaua tot nu iese, e ambitioasa.
Atunci, cu o voce grava, cere masca. Ia freza in mana si vad ca masca ei se umple de picuri de sange. Deja arata ca masca unui motociclist dupa ce s-a "plimbat" vara cu 250km/h pe autostrada. Ma pune sa scuip. Ma gandesc ca e simplu, dar cand sa scuip am observat ca jetul de sange nu ma asculta si merge total pe langa chestia in care trebuia sa scuip....Imi cer scuze vadit rusinata ca i-am umplut sculele de sange, insa ea imi zice sa nu-mi fac probleme ca e normal. De la anestezie. Goood. Apoi mai taie ceva cu freza si incepe sa i se umple si halatul de sange. Incep sa ma gandesc ca ea seamana cu un macelar. Si rad. Ea se intreaba de ce si-mi zice sa nu mai zambesc cu freza in gura. Imi amintesc de un alt dentist care povestea ca a taiat limba cuiva cu freza. Zic ca e cazul sa nu ma mai hlizesc. Ea incepe si scoate bucati mici din maseaua mea.
Dupa care eu mai scuip o tona de sange. Dupa care imi toarna apa oxigenata in gura. Shit. Stii cum e sa iti iasa muuuulta spuma rosie pe gura? N-am vazut eu niciun episod din vestitul "True Blood", dar ma gandesc ca as fi fost desprinsa din filmul ala.
Termina spuma de iesit, ma clatesc, ea ia un carlig si se pare ca incepe sa scotoceasca prin gingia mea. La naiba!!! Nu ma durea, dar totusi...un carlig in gingia mea? Apoi draguta se gandeste sa ma linisteasca spunandu-mi "unde naiba or fi radacinile?". Huh? Femeie, tre' sa fie pe acolo. Sunt sigura ca maseaua mea avea radacini. Sub ea. Deci e cazul sa le gasesti. Nu de alta, dar eu nu mai vin pe aici vreodata.
Dupa 3 ore si ceva de la inceperea interventiei, le-a gasit. Iuhuuuuuu!!!
Am plecat acasa si m-am pus in pat...incepea sa ma doara rau gatul. Da' rau. Am luat pastile si m-am culcat. Ieri dimineata m-am trezit cu buza inerta, durere cumplita de gat, durere cumplita de urechi.
O sun pe desteapta si o intreb ce sa iau. Imi da Aulin. Femeie, Aulin sa iei tu cu ma-ta. Asa. Altceva? Pai nu se leaga urechea de maseaua de minte. Cred ca ai facut otita.
Minunat. M-am dus la serviciu si am inceput sa ma infierbant. Deloc intr-un mod pozitiv.
Si sa tusesc. Zic aha, deci am facut rosu in gat, urechea ma doare ca am febra, maseaua e bonusul care n-are legatura cu primele 2.
Ajung acasa si beau tone de ceai cu miere. Si supe strecurate, ca tot n-am voie altceva. Si iau pastile. Intr-un final ma culc.
Azi dimineata ma trezesc pe la 6 simtind ca ma innec. Efectiv. Nu reusea aerul sa mai intre. Upsiii. What to do, what to do. Ca mare consumatoare de Doctor G si mega ipohondra ce sunt mi-am amintit imediat ce e de facut...pai ar fi asa: ori mori pana vine salvarea, ori vine salvarea si iti da gaura in gat ca sa respiri pe acolo. Ups. Gaura in gat. Asta tre' sa doara mai rau decat drena. Si e inestetica. Tre' sa rezolvam fara salvare problema, zau. Ce sa fac? Pai hai sa ma fortez sa tusesc. Am reusit intr-un final, ca doooh, nu e internet pe lumea cealalta. M-am dus si mi-am facut o citronada mega concentrata cu mega multa lamaie. Am baut-o sarind de pe un picior pe altul. Daca beam acid sulfuric probabil ustura mai putin. Apoi m-am uitat in oglinda si am vazut ca am si falca umflata rau. La naiba, asta nu e bine. Ca nu pot sa ies maine din casa cu falca asta. :))) Asa ca am zis ca tre' sa iau un Aulin. Asa, am hotarat ca nu mor de la 1 Aulin. Oricum in tara asta toti il inghit, deci nu o fi ficatul meu mai fraier ca al lor. Ca doar il indop cu citrice si silimarina toata ziua. Si a meeers.
In 2 ore eram (ceva mai) desumflata si prin gatul meu e spatiu destul. Evident ca nu e vindecat de tot, dar pot sa inghit pastile si sa respir fara probleme.

Deci Aulinul totusi e bun. Pentru situatii de urgenta. :P

Acum o sa continuu sa stau in pat si sa ma uit la filme si sa beau sucuri de fructe si ceaiuri cu muulta miere si lamaie.

Striptease

2009-03-09T22:36:00.000+02:00

Acu',in preajma zilei de 8 martie, ma rascoleste o intrebare: "sunt singura care nu s-ar duce la striptease masculin din cauza ca mi se pare scarbos?"
Parca vad ca proaspat incitate si excitate de Flamingo Boys si altii ca ei o sa-mi sariti in cap si-o sa ziceti ca sunt eu mica, fraiera, frigida, timida etc. , dar totusi as vrea sa-mi explicati ce e sexi la un barbat epilat, uns cu ulei, care se maimutareste cu miscari de gay. Ce e sexi din punctul de vedere al unei femei. Ca pe Naomi o pot intelege de ce saliveaza. Pentru ca e un spectacol gay.
Si mai e o chestie. Daca vine un nene la tine si se apuca sa se dezbrace, fie si epilat si plin de ulei si (initial) bagat in costum de latex, chiar si daca are miscari gay, poate ti se scoala o oaresce idee. Ca na, omul ajunge in final gol, poate,poate are ceva interesant, poate -poate tu ai chef, poate-poate si na, POAATE nu iti piere cheful cand il vezi. Sau nu de tot.
Dar cand vezi mai multi barbati care danseaza lasciv INTRE EI, tu nu te gandesti ca aia sunt gay?
Femeile care se duc la striptease viseaza si sex in 3 cu ele si 2 barbati ce interactioneaza (si) intre ei?

Look, nu par gay baietii? E numai obsesia mea?

operatiunea

2009-03-05T20:09:00.000+02:00

Eu mereu imi aduc aminte tot felul de detalii tampite. Chestiile importante trebuie sa le notez ca sa fiu sigura ca imi voi aminti de ele, insa tampeniile le retin cu usurinta mult timp.
Asa ca azi dimineata mi-am amintit ca se face un an de la operatia de colecist. Acum citeam peripetiile distinsei doamne si mi-am amintit din nou.
Asa ca hai sa consemnez detaliile, sa nu uit cumva cum de m-am hotarat eu ca nasterea asta implica chestii chiar mai dureroase decat noptile nedormite ce o urmeaza.
Deci in fatidica noapte de 3 martie 2008, pe la ora 3, am hotarat ca nu mai e chip sa stau in niciun fel. Intinsa durea, in picioare durea, pe o parte durea, durea in toate pozitiile. Asa ca mi-am trezit tatal din dotare si i-am zis ca e cazul sa ma duca la urgenta si asta pentru ca zic eu ca nu prea pot sa astept salvarea.
Deci ne-am dus. Am ajuns, o doctorita m-a palpat in timp ce eu imi doream sincer sa ii trag un pumn in moaca pt ca durea rau fiecare atingere. Apoi mi-a luat sange si m-a trimis la ecografia. La eco a fost horror. Se plimba aia cu instrumentul pe abdomenul meu si mai si apasa. Imi doream sa ma transform in Iftimoaie de data asta si sa ii arat eu ei. Mi-a zis ca am icter si pancreatita pe un ton tare ofticat, dar nu ofticat ca am eu probleme nashpa ci pentru ca am trezit-o din somn.
Apoi a fost ok, a venit un doctor tanar si uman, mi-a explicat ca nu o sa mor, dar o sa traiesc fara colecist. Dar ca asta nu e o problema, dupa cum bine stiam ca doar toate rubedeniile au scapat de el de mult. Apoi a dat domnul si mi-a aratat un salon, un pat si o perfuzie cu calmante. Cum perfuzia aia a fost frectie la picior de lemn, am mai cerut calmante, mi-au dat, in final a fost ok.
In salon eram cu 3 babe din care doua pe moarte, si cu o gagica pisicita care avea un cos infectat in fund si se purta de parca ar fi pe moarte. In acelasi timp cunosteam un medic care mi-a taiat toata familia si niste rezerve de 1 persoana cu 3 etaje mai jos.
Dimineata au venit ai mei, au vb cu nenea macelarul familiei mele si apoi cu nenea care ma internase si au stabilit ca ma mut. Mie sincer mi-a parut oarescum rau, pentru ca imi placeau mult medicii si asistentele de la 6. Oameni. Si dupa cateva jurnale de stiri de la ora 5 la care ma uitasem, am zis ca nu mai gasesc asa ceva si la alt etaj.
Din fericire a fost gresit. In afara de un medic, care cred ca era nefe de secole sau proaspat parasit de nevasta toata lumea a fost extrem de ok. Da' extrem. Pe moment principesei Kiki i s-a parut ca unele asistente erau plictisite si incete, dar dupa cateva zile m-am prins ca in spitalul ala oamenii chiar mor si au probleme grave, mult mai grave decat aveam eu. Deci era logic si de bun simt sa nu alerge 10 spre mine cand vroiam eu un algocalmin. Mi-l dadeau, sa nu intelegeti gresit. Si nu dupa 10 ore. Il dadeau cat puteau de repede. Ok oameni, va zic.
Acum operatia in sine. S-a petrecut pe 5, undeva pe la pranz. Eu de dimineata stateam si asteptam. De la atata calmante eram destul de inconstienta incat sa nu-mi fie frica. Vroiam sa ma cheme, sa ma taie, sa scoata ce e de scos si sa scap. Inconstienta, clar lucru.
Vine pe la 12-1, cand deja nici calmantele nu-si prea mai faceau treaba, medicul rezident ce avea grija de mine. Ma intreaba daca am nevoie de carucior. Zic: "n-am chef de joaca acum". Purcedem spre sala de operatii...imi zicea: "curaj gaina ca te tai" si alte chestii d'astea cam infantile. Eu ii spuneam ca de abia astept, vreau sa scap de durere si se vedea treaba ca alta sansa nu mai era.
Ajung, ma dezbrac, imi dau un cearceaf albastru raaaau, ma intind pe masa cu cearceaful peste mine, incepe "echipa" sa faca glume si sa-mi spuna ca cearceaful imi scoate ochii in evidenta. Si alte d'astea. Eu imi amintesc subit ce povestea mama ca toata cezariana a vorbit numai prostii si ea nu-si aminte nimic. Zic: "upsi, sa vezi ce le povestesc eu astora daca seman cu mama."
Vine anestezista, imi baga ceva in vena, apoi imi zice sa ma gandesc la ceva frumos si tin minte ca se apropia cu masca de fata mea. Dar s-a rupt filmul dinainte.
Apoi tin minte ca m-a trezit cineva. Eu stiu ca dr. rezident. Si tin minte ca l-am intrebat daca am vorbit prostii si daca o sa mai pot lua anticonceptionale. Apoi tin minte ca el m-a dus cu un pat d'ala pe roti si pe urma m-a pus in patul meu, din rezerva. Numai ca ai mei erau acolo si imi spun ca m-a adus un brancardier. Deci n-as putea jura ca s-au intamplat toate astea.
Apoi, f repede, am inceput sa ma nevoi fiziologice. Intai am vrut sa ma dau jos din pat sa merg la baie, dar mama m-a asigurat ca nu se poate. Cand m-am miscat sa-mi puna plosca, am inteles si de ce. Atunci, blink-blink, am realizat ceea ce era evident inainte de internare, dar nu si de cand m-am internat pana la momentul operatiei: ca operatia doare nene.
Dupa inca vreo 2 ore am observat ca din mine iese un tub cu o punga plina de sange. Am facut niste ochi mari si speriati si am cerut explicatii: "mi s-a raspuns senin ca aia e o drena".
Coooooooool. Din momentul ala, grija mea principala a fost ca o sa mor de durere cand o sa mi-o scoata. Ma gandeam ca o sa lesin. Dupa ce le-am povestit scenariul asta tuturor ei m-au asigurat ca imi face anestezie cand mi-o scoate. Asa ca oarecum m-am linistit, evident exact in ziua in care urma sa mi-o scoata.
Surpriza, m-am dus, m-am intins pe pat, tanti aia mi-a dat cu niste iod si a tras de furtun. Probabil eram prea socata ca sa mai reactionez, asa ca n-am simtit nimic. Da' nimic nene. Ma panseaza la loc, cobor din pat, merg senina 3 pasi si apoi, ca in filmele cu impuscati, ma napustesc spre un perete si asta pentru ca podeaua parea prea departe. A durut rau...
In restul zilelor dintre operatie si externare m-am plimbat pe holuri cu trunchiul inclinat la aproape 45 de grade si cu maaaaaaare grija la drena. Mi se parea mie putin ciudat ca erau o groaza de oameni din care ieseau 4-5 pungi ca ale mele si mergeau normal, ba chiar erau si babe din care ieseau pungi si ele tot mergeau normal. Dar pe mine ma durea, deci sa ma scuteasca toti aia care radeau de mine.
Apoi am ajuns acasa si vreme de 3 zile am stat in pat urland dupa ai mei cand trebuia sa ma ridic sa beau ceva sau sa merg la baie. Ca ma durea, aveam gauri in abdomen deci nu ma puteam misca usor.
Pe urma ce sa vezi? m-am prins ca e marti seara si eu sambata dimineata trebuia sa fiu la Voineasa. Asa ca am coborat f dreapta si le-am zis alor mei ca eu de maine merg la scoala si serviciu. Ai mei au facut ochii cat cepele si mi-au zis ca nu. Apoi le-am zis ca merg doar la scoala, ca trebuie. M-au lasat. Joi am fost si la serviciu, vineri asijderea. Vineri seara le-am zis ca plec la Voineasa si saracii nu prea au mai avut multe de zis.
Am plecat si a fost excelent. :)

Cu toate ca am realizat ca daca vrei sa fii viteaz ajungi la concluzia ca nu se moare dintr-o taietura, totusi am ramas cu impresia ca la nastere o sa fie si mai nasol. Natural nu prea vreau eu sa nasc pentru ca mi se pare mie ca acea gaura draguta nu e ca sa iasa ditamai copilul din ea. Iar cezariana se vede treaba ca doare, ca eu am fost operata laparoscopic si tot a cam durut. Si chiar ma gandeam ca in momentele alea tot ce nu imi doream era sa tin 3 kg si ceva in brate.
Noroc ca sunt tanara, poate peste 10 ani mai imi schimb optiunea. Sau poate face cineva o minune si vor naste barbatii. Sau poate o sa raman tot la parerea de acum, cine mai stie...
Oricum, tin sa subliniez ca de acum un an eu le consider eroine pe toate mamele care dupa nastere au puterea ba chiar si bucuria sa isi tina copilul in brate, sa-l alapteze si sa se bucure de el. :)

Noapte buna...

2009-03-03T22:37:00.000+02:00

Vroiam sa scriu despre perioada mea extrem de nasoala, despre spaime si frici, despre cum nu stiu daca am motive sa am spaime, dar le am pentru ca nu stiu, despre cum ma omoara sa nu stiu in ce ape ma scald, despre cum vreau eu sa controlez tot si ma face sa ma simt emo ideea ca nu controlez tot, despre cum am aflat eu de unde mi se trage operatia de acum un an, despre cum nu stiu cum sa ma impart, despre cum vreau sa le fac pe toate, despre cum ma nemultumesc eu pe mine, despre ce vreau sa se schimbe urgent in viata mea, despre pofta de primavara si schimbari si energia si calmul ce totusi ma insotesc in mijlocul furtunii...in sensul ca nu simt ca ma scufund acum, simt ca sunt intr-o casa inconjurata de urgie... si ca inca am sanse si sper ca ea e destul de trainica si de bine facuta incat sa reziste. Vroiam sa scriu despre toate astea, insa am venit obosita moarta acasa si am baut un JB si acum totul pare calm, prietenos, safe.

Mall-ul din Bastiliei

2009-02-26T21:05:00.000+02:00

In ASE-ul in care o profa de institutii de credit & contabilitate bancara se trezeste sa ne spuna ca ea nu vrea sa auda de card-uri si ca nu mai vrea sa auda nici de banci, pt ca si-a deschis ea un depozit pe care apoi l-a lichidat cu mult inainte de termen si a scos mai putini bani decat a bagat, in ase-ul in care cursurile bune sunt tinute de profesori tineri, caci ceilalti trebuie sa aiba grija de vestita bila,
pe langa cafeneaua cu preturi de fite de la etajul 3 dintr-o sala de curs si capela de la etajul 4 dintr-o sala de seminar, a rasarit si:

Cred ca la 1 ar merge facut un casino, la 2 un cinematograf, iar la 5 si 6 sa se bage multe magazine de haine si accesorii ca doar suntem majoritatea femei pe acolo si tre' sa ne relaxam dupa cursurile ce ne pun creierul la treaba.
Atunci noi astia din Bastiliei chiar am avea di toati.

Real Love Story

2009-02-23T23:08:00.001+02:00

Maine e Dragobetele, a 2-a sarbatoare plina de inimioare roz si rosii si cupidoni bine hraniti. Al 2-lea motiv de disperare pentru barbatii aia care se duc sa cumpere flori si chestii roz din obligatie si se plang vreme de 3 luni de chestia asta.
Posibil ca maine sa se spuna mai multi "te iubesc" decat in restul zilelor din an, femeile sa aiba mai multe orgasme si barbatii sa mimeze fericirea.
Cei singuri poate ca isi vor taia venele pentru a 2-a oara pe anul asta, iar cuplurile vor fi intr-un extaz mai mult sau mai putin mimat.
Poimaine vor uita fie de chestiile pufoase si roz primite, fie vor vrea alta zgarda de aur (dupa buget, coane Fanica), fie de iubirea declarata.
Unii poate chiar vor spune "te iubesc" si vor cumpara cadouri pentru mai multe/mai multi iubite/iubiti.
In tot acest timp, altii sunt gata sa isi puna viata in pericol, pentru a salva viata iubitului/-ei. Fara sa faca tam-tam, fara sa apara bot in bot in paginile ziarelor, fara sa-si strige iubirea pe strazi. Nu ar fi nevoie, ei isi dovedesc iubirea altfel decat prin declaratii pompoase sau cadouri scumpe sau "ataaaaaaaaaaat de dragaaalaaaaaaaaaseeeeeeeee".
Asta ne-au amintit Cristi Minculescu si sotia. E atat de simplu sa declari sus si tare "Mi-as da viata pentru tine", "Te iubesc mai mult decat pe mine", "Esti viata mea" si totusi cam greu sa si demonstrezi asta in caz de nevoie (pentru ca bineinteles nimeni nu-si doreste sa ajunga in situatia sa ofere sau sa primeasca asa ceva). Cand donezi din ficatul tau nu e ca si cum ai dona niste sange. E o operatie serioasa. Se spune ca riscul de deces este pentru donator de 1%, iar pentru beneficiar de 2%. Si ca ficatul se regenereaza, in 6-8 saptamani ficatul (de acum ficatii) ajung(e) la dimensiunea normal. Oh, really? O bagatela. Si totusi se moare din boli de ficat. Desi riscul TEORETIC e mic, sunt mai multi oameni care isi vand organele pentru bani (si sa fiu iertata, dar cred ca majoritatea intr-o mare necunostiinta de cauza) decat pentru a salva pe cineva drag.
Acestea fiind zise ma inclin in fata tuturor donatorilor dezinteresati. In fata celor ce isi doresc in schimb doar viata unei persoane dragi. Ma inclin in fata celor care astfel isi salveaza iubitul, iubita, sotul, sotia sau un prieten drag.
Si ma inclin in fata familiei Minculescu pentru decenta si simplitatea cu care isi duce crucea.
Poate d'asta Iris a rezistat atat: pentru ca ei nu vor sa para vedete, ci sunt!

Ecotaxa

2009-02-19T23:09:00.000+02:00

Eu inteleg ca nu e un lucru rau Ecotaxa. Inteleg ca e ok sa platesti 0,2 Ron pe o punga, daca ti-e lene sa ai mereu dupa tine o punga.
De ce nu e un lucru rau? Pentru ca inainte toata lumea lua multe pungi, mai multe decat erau necesare (ca doar erau moka), iar acele pungi ajungeau sa zboare prin tot orasul. Si chiar daca sunt inca destul de inconstienta incat sa nu-mi fac griji cu privire la degradarea planetei, tara impanzita de pungi de plastic este urata, tare urata. Campurile pline de pungi sunt hidoase de-a dreptul si-ti strica buna dispozitie.
In plus stiti toate babele care isi puneau o punga in 300 de alte pungi ca sa nu se rupa? Ei credeti ca mai fac si acum asta? Si daca nu o fac, inseamna ca nu se rupe.
Foarte sugestiv mi s-a parut un interviu de la stiri cu un mosulet care a fost intrebat: "ei, tataie, inainte pentru cumparaturile astea cam cate pungi luai?". "Cacalau, tata, ca erau gratis". "Si acum cate pungi cumperi?". "Ciuciu, ca e pe bani".
Q.e.d. , Ecotaxa nu e rea.

Bine, bine, dar astazi m-am dus sa-mi iau un set de lenjerie intima. Ma duc la casa si sunt intrebata: "doriti si punga?". Pai doresc, din cauza ca nu doresc sa ma plimb pe Magheru cu sutienul in dinti. Ok, aveti de plata x lei, unde x era mai mare cu 2 ron decat pretul lenjeriei.
Si punga era mica,mica, zau.
Apoi mi-am luat pantofi. Ajung la casa si aud binecunoscuta intrebare: "punga doriti?". Asta era 1,5 ron. Dar am dorit-o, pentru ca nu doream sa merg nici cu pantofii in dinti.
Apoi m-am dus la farmacie. Am luat 3 lulele, 3 surcele. Aveam totusi nevoie de o punga. Mica, dar aveam nevoie. Inca 1,5 ron, ca deh, azi a fost ziua din an cand am purtat o geanta mica, mica, in care nu mai incapeau nici astea 3 lulele.

Total cumparaturi pungi mici? 5 ron. Nu ca ar fi o suma asa mare, nu ca as vrea sa-mi tai venele ca am dat 5 ron, insa deja se profita de Ecotaxa asta.
Partea buna e ca de acum cred ca o sa incep sa umblu cu macar o sacosa goala dupa mine. Sau macar atunci cand o sa merg la cumparaturi o sa-mi iau pungi pt cadouri, ca nu sunt decat cu un pic mai scumpe si sunt colorate, frumoase,lucioase, vesele si BIODEGRADABILE, nene.
Ca am dat azi 5 ron pe niste pungi de plastic, care vor ajunge tot pe camp. Snif,snif.

Scrisoare pt nasa Magda

2009-02-17T21:21:00.000+02:00

Mno, iti scrisesem un post asa frumos, am si bocit putin si cand eram aproape de final am apasat pe ceva si am sters tot din greseala. As putea oricand sa-l scriu la loc, da' poate ca ideea era sa fie intre noi doua.
Deci nu mai dau din casa intimitati, scriu doar ca desi de cand te-am visat ca m-ai binecuvantat si eu am inceput sa bocesc spunandu-ti ca n-o sa ne mai vedem niciodata nu te-am mai visat, eu totusi as vrea sa te mai visez si sa bem macar in vis cafeaua aia fenomenala pe care o faceai, dar mi s-a spus ca tre' sa move on si sa-mi recapat starea de zen pe care o aveam cand am aflat vestea.
O sa incerc sa trec mai departe, sa ma iert ca n-am ajuns la tine in ultima ta saptamana, sa ma iert pentru accidentul ala stupid si sa nu ma mai simt cand sunt cu altii in masina mea de parca as fi cu Bin Laden si, precum spuneam, o sa incerc sa nu pierd cadoul ala de suflet ca sa pot sa-l dau si eu mai departe candva, cu tot cu povestea lui.
Interesant e ca dupa atata timp scriu ca vreau sa trec mai departe, iar atunci eram atat de constienta ca s-a intamplat ce era mai bine. Sau poate nu, cine stie. Poate nu vroiam sa recunosc, poate, poate. Oricum nu mai conteaza.
Trecem mai departe, da? Sa stii ca si eu te-am iubit mult, desi nu ti-am aratat-o niciodata.
Pa-pa, saru' mana!

Sunt nesimtita

2009-02-12T12:59:00.000+02:00

Mie maselele de minte nu au loc sa-mi creasca normal, motiv pentru care trebuie sa le scot din timp. Adica din gingie.
Mi s-a spus sa ma duc la locul executiei bine mancata (cam cat sa-mi ajunga vreo 3 zile), cu calciul luat si cu extraveralul asijderea. Chestia asta m-a cam speriat. Extraveral? Pentru?
Intai am hotarat de una singura: calciu iau ca sunt fara asa ceva in general, extraveral nu iau. Nu-mi trebuie mie asa ceva. Bineinteles ca dimineata, inainte cu vreo 2 ore de momentul 0 am zis sa o sun totusi pe dentista sa o intreb daca e atat de groaznica procedura incat tre' sa-l iau. Mi-a zis: "nu, eu nu fac mai nimic, dar lumea lesina din principiu. d'asta am zis sa iei, poate scap de dat palme si fluturat otet pe la nas." Zic: "Pai imi faci anestezie, nu? Deci nu doare." Ea: "Da." Eu: "Oki, doki, nu iau extraveral".
Asa ca m-am prezentat acolo mandra si nesedata. Ea mi-a facut anestezia, am stat vreo 10 minute, timp in care am tras concluzia ca sigur nu o sa doara nici daca imi taie nasul si imi scoate ochiul drept, hihihi, hahaha, vine momentul 0, se apropie de mine cu un bisturiu si un cleste ce parea a fi patentul lui tata. Zic, oki doki, poate chiar vrea sa-mi taie nasul si sa-mi scoata ochiul.
Noroc ca pana sa fac eu un atac de panica cu privire la aceasta posibilitate, a scos maseaua. Era frumoasa, zau. M-a intrebat daca o vreau sau o arunca, i-am zis sa o arunce insa acum imi pare rau. Trebuia sa-i fac poza si sa o pun acilea. Asta e, pe urmatoarea o fac vedeta.
Buuuun.Acum vine partea funny. Bucuroasa nevoie mare ca am scapat usor de aceste momente, plec fericita spre serviciu. Simteam ca nu-mi simt capul, insa am zis ca asta nu e un motiv sa stau acasa. Si am plecat. Am vazut eu ca pe strada se cam uitau unii oameni la mine, dar am zis ca poate m-am umflat si m-am invinetit, ca stiam ca se poarta si asta in astfel de cazuri.
Ajung la birou, ma bag in vorba cu lumea cu o voce de robot ramas fara baterii si lumea incepe sa rada isteric. Eu ii trimit pe la origini si le spun ca vorbesc asa din cauza anesteziei, orice prost si-ar da seama. Ei ma trimit la baie sa ma uit in oglinda.
M-am dus si m-am speriat. Din coltul gurii imi siroia sange. Cum sa va explic imaginea? Ati vazut filme cu oameni impuscati carora li se prelinge sange din gura? Sau filme cu vampiri? Cam asa eram eu.
Acum stau cu o oglinda micuta langa tastatura ca sa evit repetarea evenimentului. Pentru ca nu simt nene, nimic. Ar putea sa mi se plimbe o tarantula acum pe fata, ca slabe sanse sa o simt.

Nemultumiri si nazuinte

2009-02-04T22:37:00.000+02:00

Am fost astazi la alt desen animat, de data asta la unul prost. Adica la The Tale of Despereaux . Pe langa ca el e foarte plictisitor (aici vroiam sa spun ca e pt fina-mea care are 2 ani jumate, dar nu, saraca sigur dupa 10 minute si-ar gasi mult mai multe chestii faine de facut decat sa se uite la soricoi) in sala erau si in proportie de 98% parinti cu copii mici. Nimic nu-i mai enervant la film decat sa fie in sala atatia parinti cu copii mici, nu ca as avea eu ceva cu copiii, insa ei nu stiu sa citeasca. Deci li se citeste. Deci auzi un zumzet continuu in sala, iar daca stai langa cineva care citeste auzi aceeasi replica foarte clar de doua ori. E suparator asta,zau.
Bineinteles ca in ocazii d'astea imi aduc mereu aminte cum mergea mama la filme cu mine si cu frati-miu care atunci avea 4-5-6 ani si ii citea. Tin minte si acum ca imi era rusine si ma simteam tot filmul prost ca mama deranjeaza vecinii cu indeletnicirea asta. Si imi aduc aminte si cum frati-miu se plictisea. Nu prea ii placea lui la film, pt ca un copil mic nu are rabdare. Plus ca un copil mic se sperie cand printesa e furata de sobolani. Viseaza urat, nene.
Deci nu pricep de ce in loc sa isi duca copiii la teatre PENTRU COPII, parintii isi duc copiii la cinematograf. La fel cum nu pot intelege de ce acum cand au aparut filmele dublate parintii isi duc copiii la varianta subtitrata, ca sa le poata citi in voie. Nene, filmele dublate nu sunt exact pt cei care nu pot sa citeasca? De fapt sunt pentru pitzipoance ca sa se duca sa ii auda vocea lui Dani?

Hmmm...spusesem ca nu scriu despre asta. Eu vroiam sa scriu despre cum ard de nerabdare sa vina luna martie. Vreau sa vina martie, sa vina primavara, sa apara lalelele galbene pe toate drumurile si brandusele. Sper sa treaca repede urmatoarele 2 saptamani, ca pe urma e o chestie faina, urmata de martie. Din martie mai e putin si vine 1 mai, vedem marea, vine ziua mea, vine marea, iau licenta, marea again, cald frumos, deci vreau sa treaca urmatoarele 2 saptamani repede ca sa scap de vremea asta nasoala si gri si de acel deadline ca pe urma sa pot sa ma bucur de primavara si vara. Yeah, right. :D

Wild cat

2009-01-29T12:42:00.001+02:00

Good morning

2009-01-26T10:12:00.000+02:00

De cand am scos capul pe usa azi dimineata am in cap numai Emotia de toamna a lui Alifantis (dea,dea, pe versurile lui Nichita Stanescu)

Insa acum m-am enervat ca tot fredonez in minte de toamna cand eu astept primavara si mi-am zis ca pentru acum e mai buna melodia asta , doar,doar ma mai trezesc un pic. :P

Just relax, take it easy....

2009-01-25T09:55:00.000+02:00

Mi-am dat seama ca ma simt batrana. Batrana nu-s, ca am 21 de ani. Deci exista o problema.
Mi-am dat seama ca uneori ma simt ca o doamna maritata de 30 de ani si cu puradei mici pe cap.
Mi-am dat seama ca la facultate nu mai rad, ca la serviciu nu ma mai duc cu drag si ca in fiecare dimineatza ma scol cu lehamite.
Mi-am dat seama ca stiu ce voi face in fiecare zi si d'asta totul e monoton...gri!
Mi-am dat seama ca mi-e dor de petreceri ce tin toata noaptea fix in mijlocul saptamanii si a doua zi ma duc la serviciu nedormita, dar fericita. Si totul e ok.
Mi-am dat seama ca mi-e dor de lucruri neprevazute...poate ar trebui sa ma las o vreme pe pilot automat. :P
Mi-am dat seama ca mi-e dor de mine vesela si fericita. Si miserupista.
Mi-am dat seama ca nu mai vreau sa planific nimic si nici sa am eu grija de toate....vreau doar sa rad.Ca eu sunt aia care radeam prosteste de la 6 la 1 noaptea, nu aia care se scoala la 8 si se culca la 11 cu greutatea universului pe umeri.

Am doar 21 si tre' sa ma relaxez urgent. Ca e timp pentru orice! La naiba, in puii mei! :p

Regie

2009-01-19T16:14:00.001+02:00

V-as povesti eu cum a fost astazi in Regie, v-as pune si poze calde, dar ma gandesc ca mai bine astept pana termin facultatea pentru ca pana la urma tot acolo gasesc cele mai complete cursuri.

Asaaa...deci dupa ce am stabilit ca cel putin pentru o perioada, locuitorii P-urilor sunt oameni ok,
mai ramane sa ma intreb:

cum se face ca azi la 2 niciun bancomat nu mergea in zona. Nuuu, nu tineam neaparat sa fie ING. Orice bancomat ar fi fost bun, numai sa mearga. Si nu mergeau nene!
unde dracu sunt ascunse xeroxurile ce ar trebui sa abunde in zona ca eu doar 2 am gasit si la amandoua erau cozi imense. adica am stat 50 de minute la coada, dar tre' sa recunosc ca nu am pierdut timpul chiar degeaba ci am auzit si eu despre tehnologia de prelucrare a bucselor .
cum se face ca numarul ASE-istilor care stau in caminele Politehnicii creste vertiginos?